luni, 30 noiembrie 2009
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Se poate si in Romania
Şi-a tăiat mîna cu tot cu os
În urmă cu două zile, un bărbat din localitatea Vultureşti şi-a tăiat mîna cu flexul. Sfîşiat de durere, a găsit totuşi puterea să sune la 112. Medicii de la Spitalul de Urgenţă "Sfîntul Ioan" Iaşi au reuşit, după o operaţie de şapte ore, să-i monteze antebraţul la loc, scrie Obiectiv de Vaslui.
Petronel Macovei, 31 de ani, a vrut să repare acoperişul unei bucătării şi s-a urcat pe scară cu flexul în mînă. Încercînd să taie o bucată de lemn, s-a dezechilibrat, iar discul de oţel i-a sărit peste mîna stîngă, secţionîndu-i antebraţul. "Şi-a tăiat mîna cu tot cu os. Se mai ţinea un pic", povesteşte soţia sa, Mihaela.
Sfîşiat de durere şi plin de sînge, bărbatul a găsit totuşi puterea să sune la 112. Ambulanţa care a răspuns la solicitare l-a transportat pe Petronel Macovei la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, unde i s-au acordat primele îngrijiri, apoi a fost transferat la Spitalul de Urgenţă "Sfîntul Ioan" Iaşi.
"Pacientul a ajuns la noi cu antebraţul pus într-o sacoşă cu gheaţă. După o operaţie care a durat şapte ore, am reuşit să-i salvăm mîna. Sperăm ca în maximum două luni ţesuturile să se refacă, iar omul să-şi recapete mobilitatea braţului cam într-un an şi jumătate. Asta, bineînţeles, după un program intens de recuperare", a declarat dr. Tudor Ciuhodaru, purtătorul de cuvînt al Spitalului de Urgenţă Iaşi.
În urmă cu două zile, un bărbat din localitatea Vultureşti şi-a tăiat mîna cu flexul. Sfîşiat de durere, a găsit totuşi puterea să sune la 112. Medicii de la Spitalul de Urgenţă "Sfîntul Ioan" Iaşi au reuşit, după o operaţie de şapte ore, să-i monteze antebraţul la loc, scrie Obiectiv de Vaslui.
Petronel Macovei, 31 de ani, a vrut să repare acoperişul unei bucătării şi s-a urcat pe scară cu flexul în mînă. Încercînd să taie o bucată de lemn, s-a dezechilibrat, iar discul de oţel i-a sărit peste mîna stîngă, secţionîndu-i antebraţul. "Şi-a tăiat mîna cu tot cu os. Se mai ţinea un pic", povesteşte soţia sa, Mihaela.
Sfîşiat de durere şi plin de sînge, bărbatul a găsit totuşi puterea să sune la 112. Ambulanţa care a răspuns la solicitare l-a transportat pe Petronel Macovei la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, unde i s-au acordat primele îngrijiri, apoi a fost transferat la Spitalul de Urgenţă "Sfîntul Ioan" Iaşi.
"Pacientul a ajuns la noi cu antebraţul pus într-o sacoşă cu gheaţă. După o operaţie care a durat şapte ore, am reuşit să-i salvăm mîna. Sperăm ca în maximum două luni ţesuturile să se refacă, iar omul să-şi recapete mobilitatea braţului cam într-un an şi jumătate. Asta, bineînţeles, după un program intens de recuperare", a declarat dr. Tudor Ciuhodaru, purtătorul de cuvînt al Spitalului de Urgenţă Iaşi.
Gecile Faciba
Vorbesc cu oameni diferiti si ma mir de fiecare data cand la intrebarea mea: "Cum, nu ati auzit de Faciba"? ei raspund cu "Nu."
Cum sa nu auzi de Faciba? IMPOSIBIL!!! :-)
Bine, eu fiind din Vaslui, si Faciba lucrandu-se la fabrica de Confectii aflata la 5 minute de mers pe jos de blocul meu, ar trebui sa inteleg ca amintirea celebrelor geci e mai mult in mintea mea.
Gecile Faciba si celebrele TIR-uri Cecconi care veneau sa le ridice... Erau IMENSE!
Un articol din Evenimentul:
Moliile au ciuruit Faciba
Amintirile anilor ‘80 sînt păstrate de unii vasluieni şi în şifoniere, demodate şi ele odată cu trecerea vremurilor. Într-un colţ, pe un umeraş strîmb, înghesuită printre haine ticsite de naftalină, stă ascunsă vestita Faciba, geaca italiană care a scos Vasluiul din anonimat. În timpurile nomenclaturiştilor, cine avea o astfel de haină era apreciat drept un arbitru al eleganţei şi al bunului gust. După 1989, o dată cu explozia firmelor de confecţii şi decăderea fabricii din Vaslui, tiparul a fost copiat, geaca a ajuns un produs de serie şi a îmbrăcat milioane de români. Intrată în garderobele obişnuite, vestita Faciba, cumpărată cîndva pe liste de aşteptare şi oferită drept plocon celor din staff-ul PCR, a ajuns doar un banal obiect vestimentar, ce nu mai are căutare nici măcar prin bazaruri.
Faciba, furnizorul de valută
Înfiinţată în 1967, Fabrica de Confecţii Vaslui a dat de lucru miilor de tinere venite de pe băncile şcolilor profesionale sau direct din agricultură. "Croitoresele" au privit maşina de cusut ca pe un vehicul care le-a scos din sat şi le-a făcut doamne de oraş, cu salariu şi apartament de serviciu. Tinerele erau bucuroase că au o muncă mai uşoară decît cea de la cîmp şi au trudit mult pentru ca pe porta fabricii să iasă lucruri de calitate. Mîndria lor era celebrele geci Faciba!
Croită din stofă românească, după un model italian, cu accesorii tot din ţara marilor croitori, mai toată producţia din Vaslui era exportată. Şi tot în Peninsulă. Pe piaţa internă ajungeau doar puţine geci, mare parte din cauza vreunui defect (minor, în cele mai multe cazuri) care nu permitea vînzarea peste hotare. Iar cine ajungea să poarte o haină Faciba, era norocos! De obicei, un astfel de articol vestimentar completa doar garderoba nomenclaturiştilor!
"Am lucrat în fabrică pe vremea aia şi ştiu cum era. La magazinul de la poartă se duceau doar cîteva geci şi alea se dădeau pe liste de aşteptare. Ştabii care voiau facibe veneau şi vorbeau direct cu directorul, apoi auzeam pe schimb că trebuie să mai facem cîte două, trei bucăţi pentru protocol. Alea nu erau plătite, dar se lucrau la fel de bine, ca să nu fie probleme. Nici noi, cei din fabrică, nu aveam toţi geci. Erau destul de scumpe, parcă 1.000 de lei, iar noi aveam salarii de 2.000 de lei sau 2.500. Nu mai ţin minte exact. Eu mi-am făcut acasă, că ştiam pe de rost modelul, dar copiilor nu le-a plăcut. Nu avea capse pe care să scrie faciba şi nici fermoare la fel cu originalul. Nu aveam însă curajul să o îmbrac la fabrică, de teamă să nu mă penalizeze, că nu se punea atunci problema să te dea afară", ne-a declarat Maricica Iftimie, fostă angajată la SC Confecţii.
Monedă de schimb şi contrabandă
"Ştabii", cei care aveau nevoie de facibe, spun acum că multe din problemele judeţului au fost rezolvate cu astfel de geci. "Se ştia în toată ţara de ele. Erau din stofă de calitate, lucrate foarte bine. Eram director de întreprindere şi cînd mă duceam la Bucureşti, aveam totdeauna la mine două, trei geci. Cei de acolo, cînd auzeau că vin, asta îmi cereau să le aduc – facibe. Plăteau, fireşte. Eu, la rîndul meu, mă înţelegeam bine cu directorul fabricii şi rezolvam problema. Multe treburi importante au fost, ca să zic aşa, parafate cu facibe", ne-a spus Ovidiu Copacinschi, preşedinte Asociaţiei Patronale a IMM-urilor Vaslui. "Am avut pile la Confecţii şi am reuşit să-mi iau facibă. De la unul pe care îl chema tot Croitoru. Nu eram rude, dar m-a ajutat. Am purtat-o eu o perioadă, apoi am dat-o la cineva la ţară şi a mai purtat-o şi omul respectiv cîţiva ani. Erau rezistente şi elegante. Cred că dacă şi cei din conducerea fabricii ar fi reuşit să confecţioneze propriul lor produs şi să renunţe la italieni, faciba ar fi rezistat şi acum pe piaţă. Ar fi fost un brand pentru Vaslui", ne-a declarat Gheorghe Croitoru, preşedinte CNSLR-Frăţia Vaslui.
Gecile au fost şi un produs de contrabandă pentru cei care făceau periodic curse în Republica Moldova. "Era o întreagă poveste cu pregătirile pentru călătorie şi cu aprovizionarea cu marfă. Mă îmbrăcam cu o facibă, mai puneam una în bagaj şi evident că le vindeam pe amîndouă. Aveam clienţi fideli. Mai duceam şi cămăşi de la Confecţii. Cînd ajungea autocarul în Republica Moldova nici nu apucam să coborîm că eram înconjuraţi de basarabeni sau ruşi care ne întrebau de geci", ne-a spus un alt vasluian.
Facibă şi blugi
Pentru foarte mulţi tineri ai anilor ‘80, gecile cu model italian şi blugii erau produse prohibite. În magazinele cenuşii găseai doar haine făcute "la normă", cu modele care se repetau, de-ai fi spus că toată lumea este în uniformă.
"La majorat mi-am dorit facibă şi blugi. Normal, nu am avut nici de una, dar am continuat să sper şi să visez. De cîte ori vedeam pe stradă pe cineva cu geacă din aia, îmi imaginam cum mi-ar sta mie. M-am dus la facultate şi ştiu că exact cu un an înainte de Revoluţie, o mătuşă a reuşit, după ore întregi de stat la coadă, să îmi ia geaca mult dorită. Eram în al nouălea cer. Cînd m-am dus la curs cu geaca mi se părea că mă invidiază toţi colegii", ne-a spus Alin Tudose, un vasluian fost purtător de facibe...
A fost odată...
La Confecţii SA, toate încep cu "a fost odată...". Înfiinţată în 1967, fabrica a cunoscut momentele de glorie în anii ‘80, prin celebrele geci Faciba. După Revoluţie, au urmat privatizarea, ce a atras protestele miilor de angajate. Apoi, ca o consecinţă firească, au venit disponibilizările, ce au deschis calea declinului. Societatea a început să aibă pierderi de prin 2002, după moartea directorului general directorul Boris Ciocoiu, cel care a condus fabrica încă de la înfiinţare şi care i-a asigurat an de an succesul. Managerii care i-au urmat nu au avut "stofă" de afacerist şi au început să piardă. Angajatele au tot plecat, au mai rămas vreo 300, iar magazinul fabricii în care facibele se vindeau pe liste de aşteptare (ca şi maşinile!) este mai tot timpl gol... (Simona Pop)
-------------------
Si un articol din 2005
13-06-2005
Încă o societate vasluiană pe cale de dispariţie
(ASIS) – SC Confecţii SA, una din cele mai renumite societăţi vasluiene din domeniu, este în pragul falimentului. Declinul unităţii a început în urmă cu trei ani, cînd cel mai longeviv director, Boris Ciocoiu, a decedat în urma unui atac de cord. De atunci, acţionarii au început să nu se mai înţeleagă şi comenzile ferme pe care le avea firma s-au dus una cîte una. Cel mai important contract, cu firma italiană "Faciba", a fost şi el pierdut. Cei cîţiva muncitori care au mai rămas încearcă să-şi găsească locuri de muncă în alte ateliere sau se pensioneze pe caz de boală. Deja, din lipsă de personal, s-au desfiinţat brigăzile de lucru, iar cele cîteva muncitoare rămase sînt nevoite să lucreze şi cîte 12 ore, pentru a duce totuşi la bun sfîrşit cele cîteva comenzi care mai există. "Pe cei din conducere nu-i doare capul de noi, fiindcă s-au văzut cu teşchereaua plină. Noi am muncit în condiţii greu de descris şi acum ne vedem puse în ipostaza de a ne căuta de lucru în altă parte. Cele mai tinere au plecat deja, fiindcă atunci cînd nu ai siguranţa locului de muncă, nu mai eşti om. Am rămas noi, cele cu vîrste peste 45 de ani, să ne exploateze", ne-a spus Maria P., o angajată. (S.P.)
Cum sa nu auzi de Faciba? IMPOSIBIL!!! :-)
Bine, eu fiind din Vaslui, si Faciba lucrandu-se la fabrica de Confectii aflata la 5 minute de mers pe jos de blocul meu, ar trebui sa inteleg ca amintirea celebrelor geci e mai mult in mintea mea.
Gecile Faciba si celebrele TIR-uri Cecconi care veneau sa le ridice... Erau IMENSE!
Un articol din Evenimentul:
Moliile au ciuruit Faciba
Amintirile anilor ‘80 sînt păstrate de unii vasluieni şi în şifoniere, demodate şi ele odată cu trecerea vremurilor. Într-un colţ, pe un umeraş strîmb, înghesuită printre haine ticsite de naftalină, stă ascunsă vestita Faciba, geaca italiană care a scos Vasluiul din anonimat. În timpurile nomenclaturiştilor, cine avea o astfel de haină era apreciat drept un arbitru al eleganţei şi al bunului gust. După 1989, o dată cu explozia firmelor de confecţii şi decăderea fabricii din Vaslui, tiparul a fost copiat, geaca a ajuns un produs de serie şi a îmbrăcat milioane de români. Intrată în garderobele obişnuite, vestita Faciba, cumpărată cîndva pe liste de aşteptare şi oferită drept plocon celor din staff-ul PCR, a ajuns doar un banal obiect vestimentar, ce nu mai are căutare nici măcar prin bazaruri.
Faciba, furnizorul de valută
Înfiinţată în 1967, Fabrica de Confecţii Vaslui a dat de lucru miilor de tinere venite de pe băncile şcolilor profesionale sau direct din agricultură. "Croitoresele" au privit maşina de cusut ca pe un vehicul care le-a scos din sat şi le-a făcut doamne de oraş, cu salariu şi apartament de serviciu. Tinerele erau bucuroase că au o muncă mai uşoară decît cea de la cîmp şi au trudit mult pentru ca pe porta fabricii să iasă lucruri de calitate. Mîndria lor era celebrele geci Faciba!
Croită din stofă românească, după un model italian, cu accesorii tot din ţara marilor croitori, mai toată producţia din Vaslui era exportată. Şi tot în Peninsulă. Pe piaţa internă ajungeau doar puţine geci, mare parte din cauza vreunui defect (minor, în cele mai multe cazuri) care nu permitea vînzarea peste hotare. Iar cine ajungea să poarte o haină Faciba, era norocos! De obicei, un astfel de articol vestimentar completa doar garderoba nomenclaturiştilor!
"Am lucrat în fabrică pe vremea aia şi ştiu cum era. La magazinul de la poartă se duceau doar cîteva geci şi alea se dădeau pe liste de aşteptare. Ştabii care voiau facibe veneau şi vorbeau direct cu directorul, apoi auzeam pe schimb că trebuie să mai facem cîte două, trei bucăţi pentru protocol. Alea nu erau plătite, dar se lucrau la fel de bine, ca să nu fie probleme. Nici noi, cei din fabrică, nu aveam toţi geci. Erau destul de scumpe, parcă 1.000 de lei, iar noi aveam salarii de 2.000 de lei sau 2.500. Nu mai ţin minte exact. Eu mi-am făcut acasă, că ştiam pe de rost modelul, dar copiilor nu le-a plăcut. Nu avea capse pe care să scrie faciba şi nici fermoare la fel cu originalul. Nu aveam însă curajul să o îmbrac la fabrică, de teamă să nu mă penalizeze, că nu se punea atunci problema să te dea afară", ne-a declarat Maricica Iftimie, fostă angajată la SC Confecţii.
Monedă de schimb şi contrabandă
"Ştabii", cei care aveau nevoie de facibe, spun acum că multe din problemele judeţului au fost rezolvate cu astfel de geci. "Se ştia în toată ţara de ele. Erau din stofă de calitate, lucrate foarte bine. Eram director de întreprindere şi cînd mă duceam la Bucureşti, aveam totdeauna la mine două, trei geci. Cei de acolo, cînd auzeau că vin, asta îmi cereau să le aduc – facibe. Plăteau, fireşte. Eu, la rîndul meu, mă înţelegeam bine cu directorul fabricii şi rezolvam problema. Multe treburi importante au fost, ca să zic aşa, parafate cu facibe", ne-a spus Ovidiu Copacinschi, preşedinte Asociaţiei Patronale a IMM-urilor Vaslui. "Am avut pile la Confecţii şi am reuşit să-mi iau facibă. De la unul pe care îl chema tot Croitoru. Nu eram rude, dar m-a ajutat. Am purtat-o eu o perioadă, apoi am dat-o la cineva la ţară şi a mai purtat-o şi omul respectiv cîţiva ani. Erau rezistente şi elegante. Cred că dacă şi cei din conducerea fabricii ar fi reuşit să confecţioneze propriul lor produs şi să renunţe la italieni, faciba ar fi rezistat şi acum pe piaţă. Ar fi fost un brand pentru Vaslui", ne-a declarat Gheorghe Croitoru, preşedinte CNSLR-Frăţia Vaslui.
Gecile au fost şi un produs de contrabandă pentru cei care făceau periodic curse în Republica Moldova. "Era o întreagă poveste cu pregătirile pentru călătorie şi cu aprovizionarea cu marfă. Mă îmbrăcam cu o facibă, mai puneam una în bagaj şi evident că le vindeam pe amîndouă. Aveam clienţi fideli. Mai duceam şi cămăşi de la Confecţii. Cînd ajungea autocarul în Republica Moldova nici nu apucam să coborîm că eram înconjuraţi de basarabeni sau ruşi care ne întrebau de geci", ne-a spus un alt vasluian.
Facibă şi blugi
Pentru foarte mulţi tineri ai anilor ‘80, gecile cu model italian şi blugii erau produse prohibite. În magazinele cenuşii găseai doar haine făcute "la normă", cu modele care se repetau, de-ai fi spus că toată lumea este în uniformă.
"La majorat mi-am dorit facibă şi blugi. Normal, nu am avut nici de una, dar am continuat să sper şi să visez. De cîte ori vedeam pe stradă pe cineva cu geacă din aia, îmi imaginam cum mi-ar sta mie. M-am dus la facultate şi ştiu că exact cu un an înainte de Revoluţie, o mătuşă a reuşit, după ore întregi de stat la coadă, să îmi ia geaca mult dorită. Eram în al nouălea cer. Cînd m-am dus la curs cu geaca mi se părea că mă invidiază toţi colegii", ne-a spus Alin Tudose, un vasluian fost purtător de facibe...
A fost odată...
La Confecţii SA, toate încep cu "a fost odată...". Înfiinţată în 1967, fabrica a cunoscut momentele de glorie în anii ‘80, prin celebrele geci Faciba. După Revoluţie, au urmat privatizarea, ce a atras protestele miilor de angajate. Apoi, ca o consecinţă firească, au venit disponibilizările, ce au deschis calea declinului. Societatea a început să aibă pierderi de prin 2002, după moartea directorului general directorul Boris Ciocoiu, cel care a condus fabrica încă de la înfiinţare şi care i-a asigurat an de an succesul. Managerii care i-au urmat nu au avut "stofă" de afacerist şi au început să piardă. Angajatele au tot plecat, au mai rămas vreo 300, iar magazinul fabricii în care facibele se vindeau pe liste de aşteptare (ca şi maşinile!) este mai tot timpl gol... (Simona Pop)
-------------------
Si un articol din 2005
13-06-2005
Încă o societate vasluiană pe cale de dispariţie
(ASIS) – SC Confecţii SA, una din cele mai renumite societăţi vasluiene din domeniu, este în pragul falimentului. Declinul unităţii a început în urmă cu trei ani, cînd cel mai longeviv director, Boris Ciocoiu, a decedat în urma unui atac de cord. De atunci, acţionarii au început să nu se mai înţeleagă şi comenzile ferme pe care le avea firma s-au dus una cîte una. Cel mai important contract, cu firma italiană "Faciba", a fost şi el pierdut. Cei cîţiva muncitori care au mai rămas încearcă să-şi găsească locuri de muncă în alte ateliere sau se pensioneze pe caz de boală. Deja, din lipsă de personal, s-au desfiinţat brigăzile de lucru, iar cele cîteva muncitoare rămase sînt nevoite să lucreze şi cîte 12 ore, pentru a duce totuşi la bun sfîrşit cele cîteva comenzi care mai există. "Pe cei din conducere nu-i doare capul de noi, fiindcă s-au văzut cu teşchereaua plină. Noi am muncit în condiţii greu de descris şi acum ne vedem puse în ipostaza de a ne căuta de lucru în altă parte. Cele mai tinere au plecat deja, fiindcă atunci cînd nu ai siguranţa locului de muncă, nu mai eşti om. Am rămas noi, cele cu vîrste peste 45 de ani, să ne exploateze", ne-a spus Maria P., o angajată. (S.P.)
vineri, 27 noiembrie 2009
Cine a pierdut un portofel cu bani?
Se intampla in Vaslui
Cine a pierdut un portofel cu bani în Piaţa Vidin?
Autor: Florin RADU
De aproape trei săptămâni, poliţiştii încearcă să dea de urma unui vasluian care a pierdut un portofel cu bani în apropierea unui magazin din Piaţa Vidin. Cum în portofel nu s-a găsit niciun act de identitate, poliţiştii nu au precizat despre ce sumă de bani este vorba, tocmai pentru a împiedica impostorii să revendice paguba.
Pe 7 noiembrie, un bărbat de 57 de ani, din Vaslui, a predat portofelul unei patrule de poliţişti, precizând că l-a găsit în apropierea unui magazin de panificaţie din Piaţa Vidin.
“Până la acest moment, la Poliţia municipiul Vaslui nu s-a prezentat nicio persoană care să sesizeze pierderea banilor. Pentru recuperarea lor, persoana care i-a pierdut se poate adresa la Biroul de poliţie pentru mediul urban, domnului agent şef de poliţie Caprariu Ionel”, a declarat inspectorul Mihaela Ştraub, purtătorul de cuvânt al IPJ Vaslui.
Cine a pierdut un portofel cu bani în Piaţa Vidin?
Autor: Florin RADU
De aproape trei săptămâni, poliţiştii încearcă să dea de urma unui vasluian care a pierdut un portofel cu bani în apropierea unui magazin din Piaţa Vidin. Cum în portofel nu s-a găsit niciun act de identitate, poliţiştii nu au precizat despre ce sumă de bani este vorba, tocmai pentru a împiedica impostorii să revendice paguba.
Pe 7 noiembrie, un bărbat de 57 de ani, din Vaslui, a predat portofelul unei patrule de poliţişti, precizând că l-a găsit în apropierea unui magazin de panificaţie din Piaţa Vidin.
“Până la acest moment, la Poliţia municipiul Vaslui nu s-a prezentat nicio persoană care să sesizeze pierderea banilor. Pentru recuperarea lor, persoana care i-a pierdut se poate adresa la Biroul de poliţie pentru mediul urban, domnului agent şef de poliţie Caprariu Ionel”, a declarat inspectorul Mihaela Ştraub, purtătorul de cuvânt al IPJ Vaslui.
citita pe un forum
citita pe acest forum. Discutii despre masini de spalat...
"2-3 milioane in plus azi, se pot recupera in timp fara mare efort, si viata dvs. va fi mai linistita, cumparati o masina A.
Daca puteti tineti cont si de argumentul ca bucurestiul NU ARE O STATIE DE EPURARE A APELOR UZATE FUNCTIONALA si deci TOT ce trimiteti la canal ajunge in dambovita fara nici un fel de tratare (aici stiu bine situatia, credeti-ma),
Daca nu ganditi-va cand taiati o rosie, gogonea sau pepene ca fiecare metru cub de apa economisit inseamna nu numai bani ci si sanatate personala, caci toate legumele de la sud de bucuresti sunt udate cu apa care e afectata de calitatea apelor dambovitei."
"2-3 milioane in plus azi, se pot recupera in timp fara mare efort, si viata dvs. va fi mai linistita, cumparati o masina A.
Daca puteti tineti cont si de argumentul ca bucurestiul NU ARE O STATIE DE EPURARE A APELOR UZATE FUNCTIONALA si deci TOT ce trimiteti la canal ajunge in dambovita fara nici un fel de tratare (aici stiu bine situatia, credeti-ma),
Daca nu ganditi-va cand taiati o rosie, gogonea sau pepene ca fiecare metru cub de apa economisit inseamna nu numai bani ci si sanatate personala, caci toate legumele de la sud de bucuresti sunt udate cu apa care e afectata de calitatea apelor dambovitei."
miercuri, 25 noiembrie 2009
marți, 24 noiembrie 2009
Caldura mare
Nu stiam de ce transpir dupa ce merg cu trotineta pana la tramvai... nu pentru ca sunt gras, ci pentru ca "astia" fac prea cald in tramvai! :)
luni, 23 noiembrie 2009
Daca as fi Basescu, mi-ar fi rusine...
Daca as fi Basescu mi-ar fi rusine... pe bannere scrie "Basescu lupta pentru tine".
De 5 ani lupta.
Fotografiile sunt facute la un talcioc din zona Valea Cascadelor.
-------------------------------------------------
Basescu pentru toate nevoile romanului...
Un mic "film" despre promotionalele din campania electorala... Ca e PSD, PD-L, PNL, e la fel. In video-ul asta nu am gasit galeata portocalie, asa ca am folosit un prosop rosu. :-)
Si scuzati-mi spatele paros. ;-)
De 5 ani lupta.
Fotografiile sunt facute la un talcioc din zona Valea Cascadelor.
-------------------------------------------------
Basescu pentru toate nevoile romanului...
Un mic "film" despre promotionalele din campania electorala... Ca e PSD, PD-L, PNL, e la fel. In video-ul asta nu am gasit galeata portocalie, asa ca am folosit un prosop rosu. :-)
Si scuzati-mi spatele paros. ;-)
duminică, 22 noiembrie 2009
Nu pot ei fura, cat poti tu vota
Daca as fi votat, optiunea ar fi fost Crin.
Nu am ajuns la vot pentru ca... oricum, si daca ajungeam, nu aveam sansa sa votez. A fost Alina si a stat cateva ore la coada, fara sa poata intra. In Grozavesti, unde am fi putut vota, a fost aglomeratie infernala, toata ziua.
Totusi, am facut un mic calcul despre FURT - care este reclamat de cei care nu au intrat in turul 2: daca s-au prezentat la vot 50% dintre alegatori, si, dupa Institutul National de Statistica - care afirma ca sunt 17.396.749 de cetateni cu drept de vot, inseamna ca 1% din campania asta a insemnat 87.000 de voturi.
Pentru 5% trebuia sa plimbi cam juma' de milion de oameni... scuzati-mi inocenta, se poate fura la nivel de 4-500.000 de voturi?
Si intrebarea mea e: ce procent crede Crin ca are in realitate, "dar l-au matrasit aia"? Inmultiti diferenta de procente cu 87.000 si veti afla numarul de voturi reclamate ca furate... oare?
1% = 87.000 de oameni = 2200 de autocare...
100.000 de locuitori are un oras mic.
Crin nu a intrat in turul 2 pentru ca nu a avut galeti!!!!!!! :-(
(ca vad ca la sacose a stat bine...)
P.S.: poza de mai jos e facuta tot anul asta... ;-)
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Domnul Geoagar
Poll electoral la vanzatorii de branza din Piata Crangasi:
- Noi votam cu domnu' Geoagar...
- Geoana ma!, zice unu'
- Asa, da! Domnul Geoana.
E amuzant? Mai degraba trist... Mi-aduc aminte de o replica de-a lui Stefan Mihailescu-Braila din "Titanic Vals" al lui Musatescu: "Dom'le, noi votam cu ochii inchisi!"
Oricum, base e cam pa, zic eu. Dar nici Geoana nu as vrea sa iasa...
- Noi votam cu domnu' Geoagar...
- Geoana ma!, zice unu'
- Asa, da! Domnul Geoana.
E amuzant? Mai degraba trist... Mi-aduc aminte de o replica de-a lui Stefan Mihailescu-Braila din "Titanic Vals" al lui Musatescu: "Dom'le, noi votam cu ochii inchisi!"
Oricum, base e cam pa, zic eu. Dar nici Geoana nu as vrea sa iasa...
marți, 10 noiembrie 2009
O perna pe cap...
Ce caut cu o perna pe cap?
Pai, in prima poza sunt capitan de vapor, in celelalte doua sunt simplu soldat...
Cum? Nu v-ati jucat niciodata asa cand ati fost mici? :)
-------
Acum joc Call of Duty 4.
Ma gandeam azi... daca ar incepe un razboi in toata regula, cu lupte in transee, nu cred ca am sa pot termina primul nivel...
Asta e si problema: jocul "de-a razboiul" face ca totul sa para... un joc.
Pentru vitejii de pe net si din jocuri, le-as recmanda sa se intepe cu un ac (numai atat!) de fiecare data cand "mor". Cred ca ar aduce razboiul din jocuri la o perceptie ceva mai reala.
Pai, in prima poza sunt capitan de vapor, in celelalte doua sunt simplu soldat...
Cum? Nu v-ati jucat niciodata asa cand ati fost mici? :)
-------
Acum joc Call of Duty 4.
Ma gandeam azi... daca ar incepe un razboi in toata regula, cu lupte in transee, nu cred ca am sa pot termina primul nivel...
Asta e si problema: jocul "de-a razboiul" face ca totul sa para... un joc.
Pentru vitejii de pe net si din jocuri, le-as recmanda sa se intepe cu un ac (numai atat!) de fiecare data cand "mor". Cred ca ar aduce razboiul din jocuri la o perceptie ceva mai reala.
luni, 9 noiembrie 2009
O problema cu mai multe solutii
Primita de pe net:
Intrebare la un examen de fizica la universitatea din Copenhaga: Cum se poate masura inaltimea unei cladiri, cu un barometru?
Raspuns student (1): Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea sforii.
Studentul a fost dat afara de la examen. A facut contestatie, care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita solutie. Dar cum raspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.
Raspuns student (2): Se arunca barometrul de pe cladire si se masoara timpul pana la impactul cu solul. Inaltimea cladirii = (g*t^2)/2.
Examinatorul solicita o alta solutie.
Raspuns student (3): Daca este o zi insorita, se aseaza barometrul pe cladire si se masoara umbra de pe sol. Cunoscand lungimea barometrului si a umbrei, totul se reduce la o simpla problema de asemanare.
Examinatorul solicita o alta solutie.
Raspuns student (4): Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat sa oscileze liber la sol si pe cladire. Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia gravitationala (g), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia "g".
Examinatorul solicita o alta solutie si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa.
Raspuns student (5): Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol si pe cladire - presiune care variaza cu inaltimea - si determinarea inaltimii cladirii in functie de variatia de presiune. Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea va mai propun una (6): Se poate propune administratorului cladirii un targ avantajos: Imi puteti spune in schimbul acestui frumos barometru care aste inaltimea cladirii?
Studentul acesta a fost NIELS BOHR, singurul absolvent al universitatii din Copenhaga laureat al premiului Nobel.
Totusi, laureatul Nobel, Bohr, a avut o mica problema la capitolul "Procopiu"...
In atomic physics, the Bohr magneton (symbol μB) is a physical constant of magnetic moment of electrons. It was discovered in 1913 by Romanian physicist Ştefan Procopiu[1] and rediscovered independently two years later by Danish physicist Niels Bohr. It is sometimes called the Bohr-Procopiu magneton. (Wikipedia)
La scoala ni s-a zis ca Bohr a "ciordit" idea lui Procopiu... a descoperit ce exista deja "TWO YEARS LATER"??? Ma rog...
Faza cu barometrul e buna. :-)
Intrebare la un examen de fizica la universitatea din Copenhaga: Cum se poate masura inaltimea unei cladiri, cu un barometru?
Raspuns student (1): Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea sforii.
Studentul a fost dat afara de la examen. A facut contestatie, care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita solutie. Dar cum raspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.
Raspuns student (2): Se arunca barometrul de pe cladire si se masoara timpul pana la impactul cu solul. Inaltimea cladirii = (g*t^2)/2.
Examinatorul solicita o alta solutie.
Raspuns student (3): Daca este o zi insorita, se aseaza barometrul pe cladire si se masoara umbra de pe sol. Cunoscand lungimea barometrului si a umbrei, totul se reduce la o simpla problema de asemanare.
Examinatorul solicita o alta solutie.
Raspuns student (4): Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat sa oscileze liber la sol si pe cladire. Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia gravitationala (g), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia "g".
Examinatorul solicita o alta solutie si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa.
Raspuns student (5): Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol si pe cladire - presiune care variaza cu inaltimea - si determinarea inaltimii cladirii in functie de variatia de presiune. Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea va mai propun una (6): Se poate propune administratorului cladirii un targ avantajos: Imi puteti spune in schimbul acestui frumos barometru care aste inaltimea cladirii?
Studentul acesta a fost NIELS BOHR, singurul absolvent al universitatii din Copenhaga laureat al premiului Nobel.
Totusi, laureatul Nobel, Bohr, a avut o mica problema la capitolul "Procopiu"...
In atomic physics, the Bohr magneton (symbol μB) is a physical constant of magnetic moment of electrons. It was discovered in 1913 by Romanian physicist Ştefan Procopiu[1] and rediscovered independently two years later by Danish physicist Niels Bohr. It is sometimes called the Bohr-Procopiu magneton. (Wikipedia)
La scoala ni s-a zis ca Bohr a "ciordit" idea lui Procopiu... a descoperit ce exista deja "TWO YEARS LATER"??? Ma rog...
Faza cu barometrul e buna. :-)
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
vineri, 6 noiembrie 2009
K-Gula
Am incercat sa gasesc o piesa cu K-Gula... una mai veche, unde era mai "adevarat". Cea mai recenta piesa (care imi place si mie) este cea de mai sus. Daca a mai scos ceva dupa, nu stiu... am mai vazut una pe youtube dar nu mi-a placut.
Oricum, de ce scriu despre K-Gula? Pentru ca m-am intalnit ieri cu el...
Nu, nu-l cunosc personal. Intamplator aveam acelasi traseu: cu tramvaiul 41.
L-am observat numai cand am coborat, la capat... Mi se parea cunoscut si m-am intors din drum sa-l intreb daca e K-Gula sau nu... era el. :-)
Mi s-a parut foarte trist. Poate ca era vremea naspa si ploua + noroi, dar totusi parea "down"...
In cele 10 minute in care am stat de vorba mi-a spus ca nu mai "baga" pentru ca "s-a dedicat muncii."; lucreaza ca "editor imagine" la Realitatea TV, locuieste tot in Crangasi (spune pe un album ca sta "foarte aproape de statie in Crangasi").
Ar vrea sa plece "afara" - aici am expus eu cateva motive pentru care m-am intors in Romania de la Londra...
Anyway, "concluziile" mele dupa cele 10 minute de ieri:
1. Toata ziua m-am simtit demoralizat - K-Gula a reusit sa-mi dea starea asta
2. Romania e naspa rau, senzatia ca nu poti face nimic sa schimbi ceva a fost mai puternica ieri.
3. Romanii au gene de turci, romani, greci & stuff. Marea problema e ca noi am fost tot timpul la capatul acestor imperii, soldatii care au venit sa se lupte cu autohtonii nu erau dintre ce mai "puri genetic", daca ma intelegeti.
4. Tiganii se simt bine pentru ca si noi suntem, la urma urmei, niste tigani: e de ajuns sa mergi prin cartiere sa observi asta: nu, nu guvernul trebuie sa faca curat pe jos.
5. Imi doresc sa mai am 20 de ani, cu banii de atunci, mintea de acum, prietenii de atunci, REALITATEA de atunci. Am senzatia ca devin un "corporatist" - desi nu am tinuta obligatorie la munca, si imi permit sa ma imbrac in bermude si hanorac in noiembrie (bermude pentru ca ploua si, in jegul asta de oras, nu are sens sa te 'noroiesti pe pantaloni).
6. Mi-e mai simpatic K-Gula in tramvai decat in videoclipuri - e mai "pe bune" in tramvai.
miercuri, 4 noiembrie 2009
Campanie electorala - raportul de forte
Daca oamenii ar castiga alegerile dupa cate bannere au in oras....
Cam care ar fi "sondajul" din poza de mai jos? Cate materiale cu Geoana vedeti in poza de mai jos?
La Crin nu se vede criza.. dar sa pui 3 bannere LA FEL, IN ACELASI LOC?
E nesimtire, pe bune... e sfidare la adresa celor care se gandec cu ce-si vor plati darile in lunile care vor urma.
Cam care ar fi "sondajul" din poza de mai jos? Cate materiale cu Geoana vedeti in poza de mai jos?
La Crin nu se vede criza.. dar sa pui 3 bannere LA FEL, IN ACELASI LOC?
E nesimtire, pe bune... e sfidare la adresa celor care se gandec cu ce-si vor plati darile in lunile care vor urma.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)