Anul acesta am dat doua examene de admitere la Poli: in Romania si in Italia.
In Romania au fost doua examene a cate 18 probleme in 2x3 ore, in Italia a fost un examen cu probleme mai simple, 18 probleme in 40 de minute.
In Romania am luat 8,50, in Italia am luat 8,33.
Problemele in Italia nu au fost prea grele, dar nu aveai voie sa gresesti absolut deloc: daca incepeai gresit, nu mai aveai timp sa incerci si alta idee.
Am sa va dau exemplul unei probleme pe care am gresit-o, si acasa, gandind mai atent, am rezolvat-o.
Enunt: Avem trei frati cu varste numere consecutive. Stiind ca patratul varstei celui mai mare minus paratul varstei celui mai mic este 84, care este varsta fratelui mijlociu?
Am notat rapid varstele cu x, x+1, x+2,
am scazut (x+2)2-x2 si mi-a dat x2+2x+4 - x2 = 84.
2x + 4 = 84 => 2x = 80 => x = 40.
varsta baiatului mijlociu: x + 1 = 41.
Am verificat numarul in lista de raspunsuri - nu era.
Am calculat rapid, din nou, aceasi rezultat. Ceva era in neregula, nu vedeam ce, gandisem corect!
Am incercat sa gandesc altfel, unde gresisem!? Pe monitor (examenul a fost pe computer) timpul scadea... fuck! Nu am raspuns, am trecut mai departe. Punct pierdut.
Acasa am luat problema din nou.
E simplu unde am gresit, nu?
Ei, stresat fiind de acel cronometru, efectiv nu am vazut greseala!
Acasa, in 5 minute am vazut. Numai ca 5 minute nu sunt doua minute.
So, se pare ca ambele metode de examinare sunt la fel de solicitante, pot arata corect nivelul unui elev/student.
Am incercat sa gandesc altfel, unde gresisem!? Pe monitor (examenul a fost pe computer) timpul scadea... fuck! Nu am raspuns, am trecut mai departe. Punct pierdut.
Acasa am luat problema din nou.
E simplu unde am gresit, nu?
Ei, stresat fiind de acel cronometru, efectiv nu am vazut greseala!
Acasa, in 5 minute am vazut. Numai ca 5 minute nu sunt doua minute.
So, se pare ca ambele metode de examinare sunt la fel de solicitante, pot arata corect nivelul unui elev/student.
