luni, 31 martie 2014
joi, 20 martie 2014
miercuri, 19 martie 2014
Cum rezolvi o obsesie
Aveti vreo obsesie? Stiti sa vedeti cand aveti o obsesie? Ati facut vreodata ceva, si in timp ce faceati sa spuneti: "fac asta automat, nu stiu de ce o fac, dar nu ma pot opri"?
Din multele obsesii pe care le am, am "rezolvat" una: ascutitul cutitelor.
Cand am fost mic, am avut un briceag "de copii". Astia de peste 30 de ani nu suntem chiar asa retarzi, pe vremea noastra chiar puteai primi cadou de ziua ta un briceag, fara ca parintilor sa le fie frica ca iti vei taia urechile cu el.
Am avut un briceag negru, cu doua lame. Cea mica nu a contat niciodata. :)
Nu am putut sa-l ascut niciodata cum trebuie. Vazusem la bunicu' ca dadea cutitele pe piatra de pavaj, si faceam si eu asta. Totusi, "etalonul" in materie de ascutit cutite era tata, care ascutea cutitele incat puteai ascuti creioane cu ele.
Nu m-a invatat niciodata sa le ascut asa, si mi-am dorit tot timpul sa stiu. Cand ascutea cutitele, mama ne spunea clar: "Atentie, ca a ascutit tata cutitele!", sa stim sa nu ne taiem cu ele. Habar n-am cat de bun era la treaba asta, dar pentru mine, acum, daca stii sa ascuti un cutit incat sa poti ascuti creioane cu el, esti foarte bun. :)
Tata a murit cand eu aveam 14 ani, si uite ca operatia asta nu am reusit sa o deprind de la el. Si nici sa mi-o scot din cap.
De la tata incoace nu am mai intalnit pe nimeni care sa-mi dea un cutit atat de bun incat sa ascut creioane cu el.
Pana azi am cumparat zeci de cutite, si testul suprem a fost sa vad daca pot ascuti creioane cu el.
Am inceput sa ascut cutite. Am pierdut zile intregi incercand sa deprind secretul ascutirii unui cutit.
Am citit despre metale, despre tehnici de acutit, am facut rost de o carte de inginerie in ascutirea cutitelor. Americanii astia... au carti de sute de pagini despre cum sa ascuti perfect un cutit!
Cand mergeam acasa la mama, primul lucru era sa-i ascut cutitele. Acasa la mine, daca un cutit nu taia perfect o coala de hartie, insemna ca nu am fost in forma zilele trecute.
Mi-am cumparat diferite pietre, diferite ustensile de ascutit cutite. Nici nu stiam ca pentru operatia asta s-au inventat niste pietre artificiale, facute cu diferite granulatii & stuff. Intre timp am aflat si ca un cutit extrem de bine ascutit are si el bubele lui.
Alina mi-a spus de cateva ori ca s-a taiat in cutitele ascutite de mine, si sa nu le mai ascut asa bine. I-am spus ca nu stie sa le foloseasca... asta in timp ce verificam puterea de ascutire a unei pietre diamantate.
Dar azi... azi am reusit sa pun capat acesti obsesii care a durat ceva ani.
Azi, EU m-am taiat intr-un cutit ascutit de mine.
M-am taiat tare, au trebuit doi plasturi si multa apa rece, sa opresc sangerarea.
OK, e bine. Daca nu l-am depasit, sigur stiu sa ascut cutite cel putin cat stia si tata.
Si tata ascutea asa bine un cutit incat puteai ascuti creioane cu el!
Din multele obsesii pe care le am, am "rezolvat" una: ascutitul cutitelor.
Cand am fost mic, am avut un briceag "de copii". Astia de peste 30 de ani nu suntem chiar asa retarzi, pe vremea noastra chiar puteai primi cadou de ziua ta un briceag, fara ca parintilor sa le fie frica ca iti vei taia urechile cu el.
Am avut un briceag negru, cu doua lame. Cea mica nu a contat niciodata. :)
Nu am putut sa-l ascut niciodata cum trebuie. Vazusem la bunicu' ca dadea cutitele pe piatra de pavaj, si faceam si eu asta. Totusi, "etalonul" in materie de ascutit cutite era tata, care ascutea cutitele incat puteai ascuti creioane cu ele.
Nu m-a invatat niciodata sa le ascut asa, si mi-am dorit tot timpul sa stiu. Cand ascutea cutitele, mama ne spunea clar: "Atentie, ca a ascutit tata cutitele!", sa stim sa nu ne taiem cu ele. Habar n-am cat de bun era la treaba asta, dar pentru mine, acum, daca stii sa ascuti un cutit incat sa poti ascuti creioane cu el, esti foarte bun. :)
Tata a murit cand eu aveam 14 ani, si uite ca operatia asta nu am reusit sa o deprind de la el. Si nici sa mi-o scot din cap.
De la tata incoace nu am mai intalnit pe nimeni care sa-mi dea un cutit atat de bun incat sa ascut creioane cu el.
Pana azi am cumparat zeci de cutite, si testul suprem a fost sa vad daca pot ascuti creioane cu el.
Am inceput sa ascut cutite. Am pierdut zile intregi incercand sa deprind secretul ascutirii unui cutit.
Am citit despre metale, despre tehnici de acutit, am facut rost de o carte de inginerie in ascutirea cutitelor. Americanii astia... au carti de sute de pagini despre cum sa ascuti perfect un cutit!
Cand mergeam acasa la mama, primul lucru era sa-i ascut cutitele. Acasa la mine, daca un cutit nu taia perfect o coala de hartie, insemna ca nu am fost in forma zilele trecute.
Mi-am cumparat diferite pietre, diferite ustensile de ascutit cutite. Nici nu stiam ca pentru operatia asta s-au inventat niste pietre artificiale, facute cu diferite granulatii & stuff. Intre timp am aflat si ca un cutit extrem de bine ascutit are si el bubele lui.
Alina mi-a spus de cateva ori ca s-a taiat in cutitele ascutite de mine, si sa nu le mai ascut asa bine. I-am spus ca nu stie sa le foloseasca... asta in timp ce verificam puterea de ascutire a unei pietre diamantate.
Dar azi... azi am reusit sa pun capat acesti obsesii care a durat ceva ani.
Azi, EU m-am taiat intr-un cutit ascutit de mine.
M-am taiat tare, au trebuit doi plasturi si multa apa rece, sa opresc sangerarea.
OK, e bine. Daca nu l-am depasit, sigur stiu sa ascut cutite cel putin cat stia si tata.
Si tata ascutea asa bine un cutit incat puteai ascuti creioane cu el!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)