"Excepția care confirmă regula", explicată logic

Am găsit explicația perfectă la "Excepția care confirmă regula".
De obicei e folosită aiurea, fără logică în context.
Am găsit un raționament logic la această expresie, într-o discuție telefonică.

- Băi, știi locul ăla de muncă unde ai lucrat acum ceva ani?
- Da.
- Nu a mai rămas aproape nimeni. Aproape toți și-au dat demisia, au plecat. A rămas directoarea aproape singură. A rămas doar gagiul ăla, incompetentul ăla, care nu e în stare să folosească softuri "conforme" în 2020, folosește softuri de acum 20 de ani.
- Uitasem de el. :) Numai el a rămas? Și au plecat chiar toți? Aia e, oamenii buni pleacă ;) ... Ce să le faci, dacă le place să lucreze cu incompetenți. Singurul angajat rămas e...
- Da, e excepția care confirmă regulă.

Aici m-a lovit. O explicație perfectă pentru această formulare. :)

Sistem de ecuații:
1) firma lucrează cu oameni relativ slab pregătiți
2) oamenii vin, printre ei sunt și bine pregătiți, sau pasionați de meserie, dornici să învețe.
3) la un moment dat, din cauza patronatului, încep să gândească la plecare, și o fac
4) rămân ăia mai incompetenți, sau mai leneși

Tipul rămas e "excepția care confirmă regula".
Adică, nu a fost dat afară, nu a plecat, a rămas, iar firma lucrează cu el în continuare.

Care regulă e confirmată? 

Că firma respectivă lucrează cu (și preferă) oameni slabi. 

Că oamenii vin la firma aia, iar cand isi dau seama ca managementul e dement, pleaca.

Două ipoteze, două "reguli", confirmate prin "excepția" descrisă mai sus.

Mi s-a părut cea mai logică demonstrație a enunțului.
De foarte multe ori, "excepția care confirmă regula" e folosită greșit. :)
Aveți vreun exemplu de expresie "excepția care confirmă regula" folosită în mod logic?