Cum rezolvi o obsesie

Aveti vreo obsesie? Stiti sa vedeti cand aveti o obsesie? Ati facut vreodata ceva, si in timp ce faceati sa spuneti: "fac asta automat, nu stiu de ce o fac, dar nu ma pot opri"?

Din multele obsesii pe care le am, am "rezolvat" una: ascutitul cutitelor.
Cand am fost mic, am avut un briceag "de copii". Astia de peste 30 de ani nu suntem chiar asa retarzi, pe vremea noastra chiar puteai primi cadou de ziua ta un briceag, fara ca parintilor sa le fie frica ca iti vei taia urechile cu el.
Am avut un briceag negru, cu doua lame. Cea mica nu a contat niciodata. :)
Nu am putut sa-l ascut niciodata cum trebuie. Vazusem la bunicu' ca dadea cutitele pe piatra de pavaj, si faceam si eu asta. Totusi, "etalonul" in materie de ascutit cutite era tata, care ascutea cutitele incat puteai ascuti creioane cu ele.
Nu m-a invatat niciodata sa le ascut asa, si mi-am dorit tot timpul sa stiu. Cand ascutea cutitele, mama ne spunea clar: "Atentie, ca a ascutit tata cutitele!", sa stim sa nu ne taiem cu ele. Habar n-am cat de bun era la treaba asta, dar pentru mine, acum, daca stii sa ascuti un cutit incat sa poti ascuti creioane cu el, esti foarte bun. :)

Tata a murit cand eu aveam 14 ani, si uite ca operatia asta nu am reusit sa o deprind de la el. Si nici sa mi-o scot din cap.
De la tata incoace nu am mai intalnit pe nimeni care sa-mi dea un cutit atat de bun incat sa ascut creioane cu el.
Pana azi am cumparat zeci de cutite, si testul suprem a fost sa vad daca pot ascuti creioane cu el.
Am inceput sa ascut cutite. Am pierdut zile intregi incercand sa deprind secretul ascutirii unui cutit.
Am citit despre metale, despre tehnici de acutit, am facut rost de o carte de inginerie in ascutirea cutitelor. Americanii astia... au carti de sute de pagini despre cum sa ascuti perfect un cutit!
Cand mergeam acasa la mama, primul lucru era sa-i ascut cutitele. Acasa la mine, daca un cutit nu taia perfect o coala de hartie, insemna ca nu am fost in forma zilele trecute.
Mi-am cumparat diferite pietre, diferite ustensile de ascutit cutite. Nici nu stiam ca pentru operatia asta s-au inventat niste pietre artificiale, facute cu diferite granulatii & stuff. Intre timp am aflat si ca un cutit extrem de bine ascutit are si el bubele lui.

Alina mi-a spus de cateva ori ca s-a taiat in cutitele ascutite de mine, si sa nu le mai ascut asa bine. I-am spus ca nu stie sa le foloseasca... asta in timp ce verificam puterea de ascutire a unei pietre diamantate.

Dar azi... azi am reusit sa pun capat acesti obsesii care a durat ceva ani.
Azi, EU m-am taiat intr-un cutit ascutit de mine.
M-am taiat tare, au trebuit doi plasturi si multa apa rece, sa opresc sangerarea.

OK, e bine. Daca nu l-am depasit, sigur stiu sa ascut cutite cel putin cat stia si tata.
Si tata ascutea asa bine un cutit incat puteai ascuti creioane cu el!

"Funvertising"

Bai "Funvertising", WHAT THE FUCK!?
M-am trezit dimineata mai devreme, si pe messenger era Simona:

Am sa fac copy/paste discutiei:

Cristi: Simo, sper ca nu esti la munca.
Simona: si eu sper
Simona: dar se pare ca sunt
Cristi: ce puii mei?
Cristi: s-a schimbat programul de lucru?
Simona: pai nu s-a schimbat
Simona: dar avem o licitatie la care trebuie sa participam
Cristi: te-au prostit de tot sefii?
Cristi: sper ca-ti iei libere dupa
Simona: da... imi iau gandul de la liber

Asta e "Funvertising"? Pe bune?
Data trecuta, cand i-ati fortat sa dea share DOUA LUNI, ZI DE ZI, la un... ma rog, si am semnalat ca e redundant sa dati share pe facebook toti 20 de oameni la acelasi... ma rog, am auzit ca le-ati spus sa-mi dea unfriend pe facebook.
"Funvertising" - care spune angajatilor ce sa faca cu pagina lor personala?

Nu ma mai apuc acum sa dau din casa lucruri care s-au intamplat cand lucram eu, dar numai faptul ca un om care a lasat Londra pentru voi a ajuns sa plece ar fi trebuit sa va dea de gandit.

A, chiar! Am inteles ca s-a dus vorba prin firma ca am plans dupa ce mi-am dat demisia. LOL! Pai ma, EU mi-am dat demisia, "got it"?

FUNvertising... pe bune?

Lasati fata in pace, ca nu e prima oara cand o "prind" la 7 la munca!

(pentru cine nu stie, la "Fun"vertising programul de lucru e de la 9:30 la 18:30. Simona poate veni la 7, dar pleaca tot ca restul, la 18:30. Si nu, nu are cel mai mare salariu din firma. Cel mai mare salariu din firma nu e deloc proportional cu programul de lucru, e aproape invers proportional!)

P.S.: Da ma, 50% din decizia de a pleca din Londra a fost pentru voi! Dovada ca mi-am dat demisia, si nu mai sunt in Romania. Nerecunoscatorilor!

Scoala vietii

Am 36 de ani, si pot spune ca nu am avut o viata chiar liniara, anticipabila. Am facut ceva cursuri de "scoala vietii", poate chiar ceva mai multe decat majoritatea.

Si totusi, zilele astea, un tip mult mai tanar mi-a "predat" niste notiuni suplimentare.
Per ansamblu, sunt un tip mai "scolit" ca el, numai ca omul meu a explorat niste zone din viata pe unde eu nu prea am fost, sau nu prea am dat atentie.
Asta inseamna oameni interesanti - chiar daca e cu aproape 10 ani mai mic decat tine, ai ce invata de la el.

Dar eu ce am facut in astia 10 ani de la mine pana la el? Am pierdut timpul? NU. Deloc. Numai ca nu putem fi oriunde, oricand. De aceea e bine sa ai prieteni, cunoscuti, de aceea e bine sa asculti, sa fii atent.
-----------------------
Am avut un profesor in scoala care ne-a spus ca problema natalitatii scazute nu e ca nu vor mai fi brate de munca, ci ca nu vor mai fi creiere noi, oameni noi, care sa aiba idei noi. Conflictul intre generatii naste progres, de fapt.
Foarte interesant punctul de vedere, nu credeti?

Rutina de curatat casa in maximum o ora

Rutina de lucru de maximum o ora - o ora jumatate: curatenie, rufe, mancare.

1. scoti puiul grill din frigider, il cureti putin, il speli, il ungi cu ulei, pui cimbru si-l dai la cuptor intr-un vas Jena. (10 minute toata operatiunea)
2. Iei sacul de rufe, umpli masina si dai drumul la masina (5 minute)
3. Eliberezi chiuveta din bucatarie de vase (inclusiv cele puse la scurs)
4. Eliberezi aragazul
5. Dai cu spray - solutie anticalcar pe chiuvete, apoi cu "Tiumf de aragaze" pe aragaz.
6. Aceeasi operatiune la baie - cada, buda, chiuveta, bideu - folosind aceeasi solutie anticalcar.
7. Te duci in bucatarie si arunci un ochi pe puiul din cuptor, sa vezi daca e ok. Eventual il intorci pe partea cealalta. Daca ai chef, cureti doi/trei cartofi si-i bagi si pe ei in cuptor, pe gratarul de mai jos.
8. Cat actioneaza solutiile, incepi sa dai cu mopul in bucatarie. Dai "doua maini", sa fii sigur (in apa din galeata pui o solutie cu miros de lamaie sau pin :) )
9. In bucatarie e ud tot pe jos; cat se usuca, te muti in baie si freci cada, buda, chiuveta. Solutia si-a facut efectul, nu trebuie decat ceva foarte superficial, cu putin Cif. Totul scartie, ca in reclame. :)
10. Dai cu mopul pe jos in baie.
11. Cat timp se usuca, te muti in bucatarie si freci aragazul + chiuveta - inca odata, ceva foarte superficial, nu e nevoie de mai mult - deja scartaie dupa ce au actionat solutiile.
12. Stergi praful cu o laveta umeda. Merge repede. O intorci pe toate fetele, sa o folosesti la maximum.
---> Pana aici ai pierdut 60 de minute, pe ceas.
Daca nu ai scos deja puiul (trebuia sa arunci din cand in cand cate un ochi pe el) il scoti acum.

--------------
13. Schimbi apa din galeata si te muti in dormitor.
14. Ridici scaunele si masuta de cafea - le pui pe masa mare.
15. Mop rapid - in camera e doar praf pe jos. Doua maini, sa fii sigur.
16. Laveta de praf o clatesti, si cu ea stergi praful din camera.

DONE!

(P.S.: acum locuiesc in Italia, si pe jos e gresie in toata casa)

"Am 35 de ani, cine sa mai vrea un om cu experienta mea?"

Ma intrebam zilele trecute de ce atatia oameni capabili, romani, au ajuns sa fie vanzatori la tarabele din pietele Italiei. Am intalnit o absolventa de facultate (asistenta sociala la Cluj) care vindea masline.
Azi mi-a spus un prieten problemele prin care trece, si, folosind si experienta mea de viata, am scris acest text:

Stiti cum apar la TV din cand in cand grevisti, someri, care spun: "Am 50 de ani, cine sa ma mai angajeze la varsta asta.."?
Suntem in 2013 si, pentru anumite categorii profesionale, expresia "am 50 de ani" s-a transformat in "am 35 de ani, cine sa mai vrea un om cu experienta mea?"

Asa s-a ajuns, ca la 35 de ani, cu CV pe patru pagini, cu multe contributii in domeniul de activitate (inclusiv peste hotare) sa ajungi sa gandesti asa.

Nu, nu e vorba de mine, eu am plecat de unde am plecat pentru ca am vrut eu - si aviz celor care cunosc cazul, nu, nu plang seara ca am luat o decizie proasta, cum am auzit ca se vorbea dupa plecarea mea.
Am plecat pentru ca am vrut, pentru ca nu se mai putea altfel, si pentru mine a fost o alegere mult analizata inainte.

Vorbesc de altcineva, si cu voia lui am sa-i dau numele scurt: Misu. :)

Omul asta si-a dorit de la viata ACEA meserie. A facut scoli pentru asta, a pus pasiune, a dat tot ce a avut mai bun; poate a facut totul cu ideea de a iesi la pensie din fiecare loc unde a lucrat.
Ajungi sa faci performanta - reporter cu casca de kevlar pe cap, in Iraq, parca suna a ceva performanta, zic eu - ajungi sa-ti dedici zile si nopti meseriei, ajungi sa pui cu placere lucruri in CV, ca peste 15 ani sa ti se spuna: "ai CV-ul cam plin, nu ne permitem".

Nu e prima data cand aud asta. Am simtit-o si eu, cand imi cautam job in Londra. "You're overqualified". WHAT THE FUCK!? sa scriu in limba marelui Will.

Care e nivelul la care un profesionist "trebuie" sa se opreasca?

La ce nivel s-a ajuns pe unele piete incat profesionistii sa ajunga sa spuna ca "la varsta lor...", ei avand 35-40 de ani?

Cand vor realiza patronii ca un om dedicat profesiei, care ajunge uneori sa doarma la serviciu, acesti oameni sunt valoarea efectiva a companiei pe care o au?


Eu am fost mai "wildcat" sa spun asa. Cand nu mi-a placut ceva m-am enervat, am facut scandal, in ultima instanta am plecat.
Cel putin 3 companii de unde am plecat eu au dat faliment in urmatorii ani.

Daca imi veti citi CV-ul, veti gasi ca am lucrat la un ziar de anunturi. Am facut performanta acolo - cata performanta se poate face la un ziar de anunturi. Ma mandresc ca am reusit sa reduc programul de productie incat sa plecam la 8 seara nu la 12 noaptea. Am muncit cat doi (dupa ce am plecat eu am auzit ca au angajat doi oameni pentru pozitia mea), am incercat sa sistematizez treaba, am facut si pe secretara cand a fost cazul - mi-am dorit sa fie bine, sa pot pastra cat mai mult acel job.
Dar patronii, sefii, erau mai destepti - nu s-a putut. In primele zile dupa demise am plans - si Alina nu stia de ce.

Un om nu face o companie. "Oamenii vin si pleaca" (sa citez un fost sef), dar la un oment dat, cand mult prea multi oameni "vin si pleaca" trebuie sa realizezi ca e o problema in firma, nu cu acei oameni.

Dupa doi ani, ziarul de anunturi a dat faliment, dupa alte multe esecuri in productie, marketing, si oameni care veneau-plecau pe banda rulanta.

Pacat.
Am avut colegi minunati - cam toti cu care am lucrat au ajuns departe: oameni facuti sa munceasca, sa faca performanta, dar la un moment dat condusi de oameni fara viziune.

Tara duce o lipsa acuta de manageri de calitate, de oameni cu viziune.

Am avut colege pe care le-am surprins plangand in baie pentru ca seful nu voia sa inteleaga anumite lucruri (Helene, despre tine vorbesc).
Intre timp eu am plecat, Helene a plecat, Radu a plecat... si firma a dat faliment.

Am lucrat la un ziar care nu si-a platit oamenii cateva luni - si desi eram in foame, am plecat.
I-am spus patronului: "Eu imi fac treaba, ziarul iese, dumneavoastra nu va faceti treaba - pentru ca nu se dau salariile la timp. Cine e incompetentul atunci?", l-am intrebat.
Apropos, mai stiti ceva de "Cronica Romana"? Cand l-ati vazut ultima data pe tarabe?


Si azi, aud despre un prieten de-al meu (e in lista de Facebook) ca va fi dat afara pentru ca reclamat un sef la patron ca fiind incompetent.
Stii, cand te bazezi pe un salariu, si superiorii tai castiga suficient incat sa nu se mai bazeze pe el, "seful suprem" poate ar trebui sa-si puna o intrebare serioasa despre cine este cel mai motivat sa iasa treaba bine...

Oamenii sunt croiti in mai multe moduri: unii sunt facuti sa fie sefi, altii sunt facuti sa fie patroni, altii nu au chef de munca si sunt atarnatori... dar sunt unii care isi doresc ca treaba sa mearga bine, sa se poata mandri cu munca pe care o fac, sa vina la serviciu cu placere.
Exista colective unde un perfectionist din asta nu-si are locul, pentru ca nu tolereaza lipitorile, mersul la cafea, plecatul cu o hartie la semnat la ora doua si intorsul la ora cinci.


Omul meu Misu pare ca e unul din acestia.

Nesansa pe care a avut-o de a nu se naste cu stofa de sef sau patron l-a adus in stadiul in care sa spuna: "cine sa mai caute un profesionist de 35 de ani? Acum se cauta oameni ieftini!"

Oamenii ieftini sunt slab pregatiti, un CV de 4 pagini sperie.


Misule, "stai chill". OMUL conteza.

Cablu adaptor pentru casti cu microfon -> pentru laptop

Bai tata, iti creste barba alba pana gasesti asa ceva in Romania.

Laptopul Alinei e un Levovo. Baietii au facut o "bucurie" tuturor celor care vor sa-l foloseasca cu casti si microfon, si au pus o mufa "foarte populara".
In plus, configuratia conexiunii nu pare sa fie ca cea la iPhone, asa ca, apuca-te sa cauti ori casca cu mufa TRRS, ori cablu adaptor.

Cum noi avem acasa TREI casti cu microfon - toate clasice - m-am apucat sa caut cablu.
A trebuit sa intreb pe X forumuri pana am ajuns la acest site: SOGEST.
Cablu e bun, constructie relativ solida, pretul e foarte bun. (2 euro, fata de 15 euro pe amazon!)

Daca stiti pe cineva disperat sa gaseasca asa ceva, faceti-i un bine.

P.S.: o casca+microfon Lenovo, pe mufa din asta, costa 50+ de lei. O casca mare + adaptorul acesta, daca prinzi castile la oferta, poate ajunge si la jumatate de pret!