"Oglinda oglinjoara cine are rât?
Ai ajuns ca cei pe care i-ai urat." (R.A.C.L.A.)
(Rimarule, ce om erai si ce om ai ajuns... nu prea ai crezut in ce spuneai, nu?)
E a n-spea mia ora cand imi vin versurile astea in cap.
Aproape ma obsedeaza sa nu ajung ca cei pe care nu-i suport...
Dar cum as putea sa ajung asa? Ce m-ar face sa fiu atat de ipocrit, fals, VARZA si alte sinonime ale cuvantului care defineste starea asta?
De exemplu, desi unii spun ca am ceva idei fixe, nu-mi place sa gandesc in tipare.
Sa spun: "pentru ca asa trebuie sa fie", "pentru ca asa fac altii."
Fuga de spiritul de turma, de "asa trebuie" de "in rand cu lumea", "sa vedem cum fac altii", "sa fii si tu ca ei" - te poate salva de postura de maimuta.
Ma gandeam la ce am scris intr-un post din alta zi despre rebelii care se imbraca cu tricouri de 200 de roni sa fie pă trend... daca asta e un exemplu de prostălan, cum sa le spunem celor care citesc/traiesc/respira prin cartile lui Patapievici?
Desigur, a fi maimuta cand treaba e (absolut) de bine, e ok. Da, e ok sa-ti asiguri viitorul, e ok sa nu fii betiv, sa nu te droghezi, sa nu injuri pe strada, sa nu scuipi pe jos, sa nu te bati, etc. (observ in lista asta numai actiuni care, daca le faci, incomodezi pe cei din jur.)
Cand iti cumperi fes de 100 de roni, masina pentru care platesti rate 30 de ani, te chinui sa porti tocuri cand ai 180cm, ca ai vazut ca e kul sa porti rochie cu blugi si tu faci la fel - aceste lucruri nu incomodeaza pe nimeni. Dar cred ca te "incomodeaza" pe tine.
Aceste lucruri "la moda" am senzatia ca mai mult rau fac omului decat bine.
Si de ce asta? De ce oare oamenii nu accepta ca... de exemplu, ca nu trebuie sa alergi 3 ani pentru un ceas de aur? Se poate trai si fara el, "statutul" pe care-l ai purtandu-l nu te scuteste de prostie, micime.
Mi-a luat destul timp sa inteleg asta. Mintea se antreneaza odata cu varsta, noianul de informatii care vin catre ea trebuie filtrat. Si cum acestea te bombardeaza din ce in ce mai mult si agresiv (traim intr-o era de asa natura), lupta cu filtrarea informatiilor scade capacitatea de intelegere, cred eu. Ma rog, poate aberez.
Cert este ca de vreo cativa ani buni nu ma mai mir de anumite lucruri si am invatat sa spun "treaba lui, spaga lui" la alte actiuni ale oamenilor din jurul meu.
Acest lucru nu este rezultatul "automultumirii", este rezultatul gandirii de tipul: "nu-mi trebuie masina daca fac doar 30 de minute pana la munca".
Gandirea de tipul asta ma face un om mai liber, mai sigur pe sine.
Nu sunt ancorat in nici o banca, nu trebuie sa ajung pe nimeni din urma, nu sunt invidios, caprei vecinului ii doresc viata lunga...
Dar imi permit un sentiment de mila cand vad oameni care aspira la niste lucruri sau la niste statuturi care nu-i va ajuta cu absolut nimic in afara de "fashion", "asa e lumea", "asa trebuie".
Vorbeam cu batrana la telefon si-mi spune ca varul meu Ciprian si-a luat masina. Avea asa o tonalitate in voce de parca a-ti lua o masina era veriga lipsa in a deveni un om complet. Daca as vrea, maine as putea sa-mi iau o masina oarecare... DAR DE CE!?!
Extrapolez si imi imginez alte discutii de tipul asta despre alte lucruri care nu te ajuta in nici un fel sa fii mai bun, mai drept mai inalt. :)
Modul in care gandesc acum are vreo legatura cu faptul ca ascult Alice Cooper??
P.S.: HEI! Dar care era treaba cu versurile? Cum adica sa ajungi ca cei pe care i-ai urat? Pai daca vrei sa fii ca ei cum sa-i urasti? Cum sa urasti un trend pe care vrei sa te inscrii? INVIDIA e o forma de ura, zic eu. Te uiti la vecinu' ca are capra mai grasa si vrei si tu la fel. E stresant. Si e inutil sa ai o capra mai mare cand cea de acum e perfect normala pentru ce ai tu nevoie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu