"Excepția care confirmă regula", explicată (iar) logic

"Excepția care confirmă regula", explicată iar logic. (am mai scris, de foarte multe ori am întâlnit expresia asta dar nu am înţeles-o logic, pentru că era folosită fără logică)

Ionel este un om bun. Îi place să facă lucruri bune, să ajute oameni.

Gigel, în schimb, e un om care face lucruri rele, aproape împotriva oamenilor.

Ionel îl disprețuiește pe Gigel.

Deşi Ionel este un om bun, faptul că îl disprețuiește pe Gigel este "excepția care confirmă regulă".

Faptul că Ionel poate disprețui un om ar putea să-l descalifice din poziția de om bun; dar Ionel disprețuiește un om ca Gigel, care Gigel e un nenorocit. Adică, această "excepție" de la regula că Ionel este un om bun, tocmai, confirmă regulă! :)

Pare că o lecție pentru clasa a treia, dar poate eu sunt la nivelul clasei a treia în a înţelege expresia "excepția care confirmă regula", pentru că aproape niciodată nu am întâlnit-o folosită logic de cineva.

---

Am în biblioteca familiei o carte destul de grosuţă, cu titlul "Paradoxul". Am încercat să o citesc prin liceu, era grea pentru mine. Am să o caut din nou, poate înțeleg mai mult acum. 

"Excepția care confirmă regula", explicată logic

Am găsit explicația perfectă la "Excepția care confirmă regula".
De obicei e folosită aiurea, fără logică în context.
Am găsit un raționament logic la această expresie, într-o discuție telefonică.

- Băi, știi locul ăla de muncă unde ai lucrat acum ceva ani?
- Da.
- Nu a mai rămas aproape nimeni. Aproape toți și-au dat demisia, au plecat. A rămas directoarea aproape singură. A rămas doar gagiul ăla, incompetentul ăla, care nu e în stare să folosească softuri "conforme" în 2020, folosește softuri de acum 20 de ani.
- Uitasem de el. :) Numai el a rămas? Și au plecat chiar toți? Aia e, oamenii buni pleacă ;) ... Ce să le faci, dacă le place să lucreze cu incompetenți. Singurul angajat rămas e...
- Da, e excepția care confirmă regulă.

Aici m-a lovit. O explicație perfectă pentru această formulare. :)

Sistem de ecuații:
1) firma lucrează cu oameni relativ slab pregătiți
2) oamenii vin, printre ei sunt și bine pregătiți, sau pasionați de meserie, dornici să învețe.
3) la un moment dat, din cauza patronatului, încep să gândească la plecare, și o fac
4) rămân ăia mai incompetenți, sau mai leneși

Tipul rămas e "excepția care confirmă regula".
Adică, nu a fost dat afară, nu a plecat, a rămas, iar firma lucrează cu el în continuare.

Care regulă e confirmată? 

Că firma respectivă lucrează cu (și preferă) oameni slabi. 

Că oamenii vin la firma aia, iar cand isi dau seama ca managementul e dement, pleaca.

Două ipoteze, două "reguli", confirmate prin "excepția" descrisă mai sus.

Mi s-a părut cea mai logică demonstrație a enunțului.
De foarte multe ori, "excepția care confirmă regula" e folosită greșit. :)
Aveți vreun exemplu de expresie "excepția care confirmă regula" folosită în mod logic?

Turism rural

 La sfarsitul celei de-a doua seri a Festivalului Umorului, i-am vazut pe cei din echipa de la Bucuresti ca "strangeau bagajele". Am intrat in vorba cu ei:

- A fost foarte frumos, multumim. :)
- Noi va multumim. :)
- Strangeti? Plecati maine, sau mai stati in Vaslui.
- Plecam maine la ora 11.
- Adica nu... ati venit peste 300 de km pentru a pleca maine?
- Pai... da.
- Dar... stiti ca la 10km de punctul asta e locul bataliei de Podul Inalt? Iar la 20 de km in directia opusa e Movila lui Burcel, legenda cu Stefan? Si la 15 minute de mers pe jos e mormantul lui Penes Curcanul? Cum sa plecati maine? :)
- Pai...
- De ce nu ati venit sa mai stati, ca ati fi avut ce face cateva zile in Vaslui. :)
-------
Luam "ecuatia" de mai sus, si o punem intr-un sistem cu alta ecuatie, acea a "producatorului local sufocat de supermarketuri (discutie tot pe pagina asta)
A treia excuatie din sistem e: "Daca vreau sa ies din Vaslui, ca vasluian, dar n-am chef sa merg cu masina prea mult, unde pot poposi?
Tot insist pe aici cu turele cu bicicleta prin judet. Ca nici nu e mult nici nu e foarte obositor sa faci 20-30-40 de km prin judet.
Se poate face un fel de "county break" prin judet? Sa plec cu bicicleta sambata dimineata, sambata seara sa ma opresc undeva (pensiune, casa de om), duminica sa ma intorc acasa?
"Producatorul local" ar putea profita de supermarketuri, folosindu-le in folosul lui. Ca o caserola de mici e 10 lei, iar o cutie de suc de portocale e 5 lei.
Chestia e ca, daca vrei sa mananci si sa bei la Tanacu, la Podul Inalt, la Movila lui Burcel, la Manastirea de Floresti, la Bogdanita (cica e o ferma faina pe-acolo)... nu poti sa cari pe bicicleta mici si suc de portocale.
Revin cu intrebarea: unde tragi? Ca sa pedalezi 40-50 de km nu e chiar simplu, nu poti sa te si intorci in aceeasi zi, daca vrei sa intelegi ceva din excursia asta.
So... vine Teatrul de Opereta "Ion Dacian" la Vaslui... unde-i duci?
Sau tu, vasluian, vrei sa iesi doua zile din oras, dar sa nu conduci sau sa mergi prea departe... ce solutii ai?
"Producatorii locali" sa se reinventeze putin, ca se poate.
Cine are pensiune, sau vrea sa-si faca pensiune in judetul Vaslui, il putem ajuta macar cu reclama gratuita aici. :)
Eu imi doresc sa pot iesi din oras, dar sa si inoptez undeva in judet. Cum e ferma tipului de la Barlad, care vindea in vara cirese cu 4 lei, si pepeni cu 1 leu.
Ma duc la Barlad pe bicicleta, sa mananc pepeni si castraveti din ferma omului. Dar nu pot veni in acceasi zi inapoi la Vaslui, ca nu mai pot pedala, sunt gras si moș.
As putea face intoarcerea a doua zi.
Unde dorm?
Sau... plecam 9 din Vaslui, si cu sergentul 10... unde dormim, daca ne prinde noaptea prin sate?
Turism rural... este "viziunea mea despre Vaslui", cred ca e posiblitate sa ne ridicam putin. Nu mult, dar mai mult decat nimic. :)
---
Acum cativa ani am fost cu niste prieteni intr-un sat din Teleorman.
Un sat necunoscut, fara "turism rural".
Cand am ajuns noi, un satean tocmai taiase un porc. Vindea carne, 10 lei/kg. A pus pentru noi niste carne la prajit.
Era vremea cireselor. La alta casa, tipul la care venisem avea mai multi ciresi. Ne-a pus doua scari sa culegem cat sa mancam.

Tot el avea/are vreo 20 de capre cu 10 iezi. Am stat la o friptura proaspata, am mancat niste cirese, am baut un vin rece, ne-am uitat la capre, gaini, pisici, caini.

Seara am mers pe camp sa admiram cerul plin de stele.

Am dormit intr-o casa de chirpici, pe niste paturi taranesti, fara saltele moderne. Ne-am invelit cu cergi.

Am facut dus cu apa dintr-un butoi vopsit negru, ridicat pe o mica schela. Apa incalzita la soare.

A doua zi, am facut cafea la un aragaz vechi, pe butelie.

Am mancat niste oua, niste unt cu gem de prune facut din prunele omului.

Pe la pranz am plecat inapoi spre Bucuresti.

La plecare, gazda ne-a dat niste leustean si menta, ca poate facem un bors, si o limonada rece cand ajungem acasa.

Turism rural. Nu costa foarte mult sa incepi o chestie de felul asta, daca locuiesti intr-un sat.

 

Două mii de capace de bere "Azuga"

 - Ştii, o dată am strâns două mii de capace de bere Azuga şi m-am dus cu sacul cu capace la un magazin, unde mi-au dat pe ele o minge de fotbal. Nu pot să-ţi spun ce fericit eram! Era aşa de nouă şi frumoasă, că mi-era milă să dau cu piciorul în ea! În prima noapte am dormit cu min­gea în pat. A doua zi, m-am dus cu ea pe terenul viran din spatele.caselor, acolo unde ne strângeam cu băieţii, şi nu poţi să-ţi închipui ce mândru eram şi cât mă invidiau toţi. Mai ales era unu’, Botcu Emil, care avea minge de fotbal, dar nu voia să ne-o dea să ne jucăm cu ea. Dar mingea lui era trei-sferturi, pe când a mea era măsură întreagă. Adevărată, ca la meciurile adevărate. Ei, şi pe urmă...
Tata începu să râdă.
- Şi pe urmă? am întrebat eu.
- Pe urmă, bineînţeles, dintr-un şut am spart un geam la o casă. Şi a ieşit de acolo un bărbat voinic şi mustăcios care mi-a spus că „mingea se confiscă”. Îţi dai seama ce disperat am fost. Nu ştiam ce să fac. Să duc tratative cu tata, să meargă el să discute cu mustăciosul şi să plătească geamul? Dar asta însemna „s-o încasez”. Să mă duc eu să mă milogesc să-mi dea mingea înapoi, slabă speranţă... Dar s-a întâmplat ca mustăcio­sul să aibă o fată cu vreo doi ani mai mică decât mine. Ei, fata asta a luat mingea „confiscată” şi mi-a aruncat-o, câteva zile mai târziu, peste gard. Pe urmă am făcut cunoştinţă cu ea şi ne-am împrietenit. Şi am rămas prie­teni pentru toată viaţa. O cunoşti şi tu.
- Serios? Cine e?
- Mama ta.
----------------

EDUARD JURIST

Dutu şi Lucu
ALTE ÎNTÂMPLĂRI VESELE
EDITURA ION CREANGĂ - Bucureşti -1989

"Pentru tine"

Stiu ca e cam tarziu, dar am aflat ce înseamnă "pentru tine".

Am crezut tot timpul că "pentru tine", "să faci lucruri pentru tine" înseamnă să fii egoist. E partial adevărat. Zilele astea am înțeles cumva conceptul corect de "pentru tine".

Trebuia să mergem la o mică petrecere și am vrut să-mi calc o cămașă și o pereche de pantaloni; să lustruiesc pantofii... din astea.
Persoana cu care trebuia să merg a zis:
- De ce faci toate astea, că doar nu e nimic special. Ne întâlnim să mâncăm ceva si să bem bere. Nu vine nimeni special, nu e nevoie să venim prea eleganți.
- Dacă am o pereche de pantaloni de in călcați, și o cămașă din bumbac calcata, nu înseamnă că sunt elegant. Sunt doar casual, cel mult "smart casual". Faptul că le calc, chiar dacă mă întâlnesc cu "oameni normali", o fac pentru mine. Vreau să fiu cât de cât aranjat pentru mine.

In momentul ala m-a lovit revelatia. Acest concept de "pentru mine", in ideea asta, a fost cam necunoscut mie.

Am asociat întotdeauna acest "pentru mine" cu o formă de egoism; iar majoritatea celor cu care am vorbit consideră cumva că acest concept acționează în mod egoist. Adica, mi-l explicau ca un mod egoist. "Mai fa lucruri si pentru tine, nu te mai gandi sa-i ajuti pe altii, fa numai pentru tine!"
Dar nu e nevoie să fii egoist pentru a face anumite lucruri "pentru tine". Poti sa fii cel mai bun om, si totusi sa faci multe lucruri doar pentru tine. :)

Am sa încerc să mă îmbrac mai puțin ca un boschetar, pentru mine.
As putea să fiu un bețiv, pentru că îmi place foarte mult vinul, dar nu o fac... pentru mine; pentru respectul față de mine.
Pot sa injur teribil de mult, iar uneori nu  ma puteam controla. Acum ma pot (cat de cat) controla, si imi dau seama ca o fac...pentru mine.
M-am apucat de slabit pentru ca mie nu-mi mai placea cum ma vedeam in oglinda.

Stiu, toti cunosc din astea, numai ca no, eu abia acum am aflat.
----

- Care e treaba Ciuri, vrei sa impresionezi?
- Da. Pe mine. :)
----

Ce legatura are postarea asta cu poza?
Pentru ca "revelatia" nu e din nimic. Acum vreo duoa luni am scanat niste albume vechi de familie. (familia unchiului meu, braileni)
Ma uitam la pozele astea interbelice si... cat de eleganti erau oamenii! Imi plac pozele, imi place ce vad in poze...
Iar daca as putea incerca sa copiez putin din eleganta interbelica, as face-o... pentru mine. :)
Am inceput timid, imi calc camasa si pantalonii. :)
Oamenii din poza erau la plimbare prin Vatra Dornei. Nimic special, cred, poate doar se duceau "sa manance ceva si sa bea o bere". :)

Fasole din Siria si Etiopia

Care e cea mai saraca tara din Lume? Somalia, nu? De zeci de ani, situatia din Somalia este cunoscuta. Au aparut si bancuri:
- Cati somalezi incap intr-o masina?
- Toti.

Unul din vecinii Somaliei este Etiopia. Etiopia mai este vecina si cu Eritrea, care si ea este o catastrofa: foarte mare saracie, si razboi. Un razboi de 20 de ani! Eritrean–Ethiopian border conflict Date: 6 May 1998 – 9 July 2018 (20 years, 2 months and 3 days)
---
Care e cea mai afectata tara de razboi, in acest moment?
Eu as zice ca Siria. Pe principiul "ce a fost si ce a ajuns", Siria detine topul la distrugeri de tara. De fapt, majoritatea problemei cu refugiatii e din Siria. Tara distrusa, milioane de oameni plecati din zona de razboi. Cam 5 milioane, din cate am citit (nu garantez acest numar).
---
Am atasat niste poze cu pungi de fasole, poze recente, facute intr-un supermaket din "granarul Europei!!!".
Fasole.
De unde?
Etiopia si Siria.
Fasole din Etiopia si Siria, la vanzare in "granarul Europei!!"

Cum a ajuns fasolea asta in Europa? Cata fasole, oare, la ce nivel? banuiesc ca VAPOARE de fasole, nu? Are sens sa aduci un singur container, cand tu vrei sa umpli (cel putin) Romania cu fasole?
O saptamana pe mare, din cea mai saraca zona a lumii, sa aiba romanul fasole.
Vapoare cu mancare aduse romanului din cea mai afectata tara de razboi din Lume.
Somalia, cea mai saraca tara din Lume are ca vecini o tara care trimite mancare in Romania.

Cam atat de prost e romanul.

Apropo, cum de fasolea asta, venita din cea mai afectata tara de razboi din Lume e mai ieftina decat ce se produce in "granarul Europei!"? Cu cat mai ieftina? Pai... aproape la jumatate de pret?
Fasole din Siria, la jumatate de pret fata de aia din Europa. Daca scadem transportul, taxele, vama, profitul... cat costa, dom'le fasolea aia la sirian in curte!?
ASTA trebuie intrebat inainte de alegeri, inainte de a merge la vot... Cum de la ei se poate, iar la noi nu?
Cum de pot sirienii si etiopienii, iar romanii nu?
Cat de prosti suntem? Sau... cat de hoti?

 

Poveste din (orașul) Vaslui

Oraşul Vaslui a fost recreat artificial de Ceauşescu, pentru a-i tăia din popularitate lui Dej. Gheorghe Gheorghiu Dej se născuse în Bârlad, Ceaşcă a declarat Vaslui ca pitala de judeţ şi a făcut nişte modificări majore – gen a nivelat oraşul şi a făcut altul (cum a făcut şi la Casa Poporului).
Peste noapte (în câţiva ani) au apărut blocuri turn, şi oraşul s-a extins. Era atât de mic înainte, că un cartier de locuinţe are numele “Cartier”, fiind singurul cartier din oraş.
Apoi a început să aducă oameni. De peste tot. Ai mei veneau din Iaşi, proetenul meu are părinţi din Bacău, plus mulţi ţărani din satele şi comunele din judeţ.
Au fost făcute fabrici, majoritatea textile (unde “majoritatea” = 3). Oraşul Vaslui avea 5-6 fabrici unde se producea câte ceva. Pe vremea lui Ceauşescu s-a făcut export masiv pentru Vest. Tot oraşul era îmbrăcat în Faciba, “calitatea a doua” sau “refuzate la export”. :)

După Revoluţie, ca în toată ţara, faliment general.
Dar Vaslui e judeţ de graniţă, la graniţa cu ruşii, nu la “graniţa aia bună”.
Fabricile au dat faliment, lumea a început să plece… iar treaba asta se întâmplă şi acum. Eu zic că “producţia” oraşului a rămas în copii. Asta e marfă pe care o produce Vaslui, copii români. Care abia aşteaptă să ajungă la facultate, pentru a nu se mai întoarce deloc acasă.
De exemplu, familia mea: mama, tata, 4 copii. A rămas un frate în “casa părintească” (apartament comunist în oraş), restul suntem toţi plecaţi.
Din prietenii mei, jumătate de oraş (eram un tip popular :) ), nu ştiu dacă mai sunt 3-4 acasă.

Aceasta este situaţia în Vaslui. Un oraş în majoritate de pensionari şi copii, care se micşorează usor-usor până va ajunge la populaţia aproximativă de dinainte de industrializarea forţată. Familia mea s-a intorsc la Iaşi (surorile, mama), alţii s-au întors la Bacău, de unde erau bunicii lor…
E vina cuiva că nimeni nu vrea să investească la graniţa cu ruşii? Sau că la numai 80km e o fostă capitală a României, unul din Top5 judeţe ale ţării?
—

Nu scuz Vasluiul aici, doar am spus o poveste.
Închei cu un clip filmat în anii ’70.
Ai mei au venit în Vaslui în 1972 şi au primit apartament în primul bloc turn din oraş. Care e în mijlocul oraşului, în buricul târgului. În 1970 nu era fabricat, nu apare în filmul ăsta (e pe locul casei de la minutul 1:35). Atât de nou e oraşul.

(Orice) Mâncare de legume cu carne

A doua oara in viata mea cand fac mancare de varza. "Supervizorul" a notat-o cu 8,50 - 9.
Fragment de discutie ce merita bagat la cap:
- Cum de nu stii sa faci varza? :)
- Pai nu stiu. Nu fac de obicei. :)
- Dar e foarte simplu!
- Poate, dar nu pentru mine. ;)
- Orice mancare de carne cu legume e extrem de simpla. Se caleste carnea cu ceva ceapa, apoi se pun legumele si condimentele.
- Atat?
- Gandeste. Stii sa faci mancare de cartofi cu carne?
- Da.
- Mancarea de varza e la fel, numai ca in loc de cartofi pui varza. :)

Bai... ORICE mancare de carne cu legume are acelasi algoritm. Pe bune! Nu conteaza carnea, nu conteaza legumele.*
Mazare cu pui: calesti/inmoi puiul, cu ceva ceapa, apoi pui mazarea si condimentele + sucul de rosii.
Varza cu carne, am descris mai sus.
Tocana de pui cu cartofi - acelasi algoritm
Fasole pastai cu carne - se face in aceiasi pasi.
Ciolan cu fasole - inabusi ciolanul, peste care pui fasole

Aproape ORICE mancare de carne cu legume: calesti/înăbuși carnea cu ceva ceapa, apoi pui legumele.
Cat de simplu! :)

Singura smecherie e din experienta, sa stii cat mai e pana e gata carnea, si sa pui legumele la timp, cand inchizi focul sa fie amandoua ok.

O jumatate de carte de bucate "demontata" intr-un algoritm de cativa pasi. :)

-----------
*doar la peste e invers, pentru ca pestele se face mai repede decat legumele. La peste pui intai legumele, apoi pestele.

E necesar sa calatorim

Ce planuri aveti anul asta?

Am lasat un comentariu la un articol pe net, si vreau sa-l copiez si aici.

Articolul este despre daca e necesar sa calatorim sau nu.

Ca unul care mai bine de 10 ani a iesit de minimum doua ori din tara, am trait si muncit in doua tari straine, am lasat comentariul de mai jos:

Cine e autorul? Cine rahat e papagalul asta? Explica el ca… ca ce? In mortii tai, dupa 45 de ani de comunism, in care n-aveai voie sa tusesti in judetul vecin – a fost un eveniment in familie cand bunicul meu voia sa-mi faca buletin pe adresa lui, in Iasi, “sa am mai multe sanse” – dupa 30 de ani de la caderea comunismului, vine prostul asta sa explice el “cum trebuie sa facem”. Stie el, cunoaste el.

“călătoresc și nu învață nimic” – a vorbit el cu trei prosti care au fost in paraguay sau unde au fost, si sunt suficient de prosti sa stea de vorba cu el.

TREBUIE sa calatoresti, este mai mult decat necesar, este un vector pentru viata ta, sa vezi ce si cum se intampla in alte tari.

Daca esti “dac”, trebuie sa calatoresti, sa afli ca “dacii” nu sunt cea mai tare natie.

Daca esti scarbit de Romania, trebuie sa calatoresti, sa afli ca nu suntem chiar cei mai naspa.

In conceptul de “zoon politikon” (“omul este o fiinta sociala”), extinderea si aprofundarea conceptului se face prin calatorii. Daca pe vremuri era un eveniment sa mergi la Buzau, de exemplu, acum este aproape indispensabil sa vezi alte tari, macar cele din Europa. Mai ales in era asta, cand e 3 lei sa ajungi la Roma.

Multe informatii ajung subliminal la tine. De asta taranii ajunsi pe-afara devin mai cizelati cumva decat cei ramasi in Romania. Ii forteaza mediul de acolo. Si cumva, subliminal chiar, se cizeleaza.

“Călătoresc și nu învață nimic”. Exact ce vrea ala sa invete lumea? Cine cacat e ala, e vreun geniu, sau ce exact “stie el”, “cunoaste el”? E un prost ca marea masa, un prost ca toti ceilalti, e la fel de prost ca mine, ca tine.

George X, un nume de care am auzit azi, si sper sa uit cat mai repede.

---

M-am enervat pentru ca articolul nu e scris in termeni de “eu cred ca”, e un articol scris in ideea ca “stiu eu mai bine”. Stii un cacat mai bine, nu stii nimic. Doar pentru faptul ca nu stii ce isi doreste “aproapele tau”, deja un articol de tipul acela e gresit.

Ma dau ca exemplu pe mine, doar pentru ca nu am alte exemple acum: mi-am dorit toata viata sa calatoresc, SA FUG din Romania, sa scap de tara asta de cacat.

S-a intamplat si am ajuns afara. Ani de zile am calatorit disperat prin Europa, SA VAD (exact ce zice ala ca nu e ok). Sa vad, sa simt, sa gust, sa… orice despre lumea libera. Zece ani de calatorii; am locuit, am muncit, am studiat afara.

Mi-a luat zece ani sa-mi dau seama ca, totusi, nu e chiar imposibila Romania. Noi avem tigani, ei au arabi. Noi avem gunoi, ei au poluare (am si scris un articol intitulat “Mucii negri”, dupa celebrul serial “Norii negri” :) ).

Sunt un avocat al calatoriilor. Macar in UE, daca tot spunem ca suntem europeni. TREBUIE sa vezi UE, e aproape obligatoriu. Diferenta intre mine si prostul ala e ca eu nu sunt martial, nu scriu cacaturi cum scrie el. Fac pe avocatul in a vedea lumea incercand prin argmente si experiente traite sa te conving. Poate vrei, poate nu vrei.

Aceasta e marea diferenta, care mi-a produs starea de nervi.

Mergeti afara, este important sa mergeti in alte tari, sa vedeti, sa simtiti, sa gustati… sa simtiti ce pot face oameni la fel ca voi. Sa va puneti intrebari de ce la ei se poate X si la noi nu? Repet, aproape subliminal incepi sa vezi altfel. Tarani de la coada vacii s-au desteptat muncind in Europa. Au vazut ca ei, in prostia lor, pot mai mult decat puteau, in prostia lor, face in Romania. Deci “prostia lor”, nu e chiar o prostie. Nu atat de jos pe cat o evalueaza romani precum autorul.

Altii, plecati sa studieze in Europa, si-au dat seama ca sunt mai putin destepti decat credeau ei ca sunt. Si le-a mai scazut nasul si pretentiile. I-as recomanda papagalului cu articolul cativa ani de trait si muncit pe-afara, ca poate ii scad fumurile de intelept.

Daca intereseaza pe cineva, sunt in Romania acum. Si nu prea as mai pleca. Nu in Londra, de exemplu, unde am muncit si aveam un job platit peste medie. Nu mai vreau sa calc prin Londra.

Sunt mai patriot decat acum 15 ani, imi dau seama ca se poate face treaba buna si in Romania, daca reusim sa curatam tara de clica de idioti. Poate ca sensul meu e aici, in tara.

Dar pentru a ajunge la opinia si gandurile astea mi-au trebuit 15 ani. De calatorii, de studiat, de invatat, de vazut, de simtit, de vorbit cu straini. Exact ce spune ala ca nu e ok sa faci. Prostul.

---
Faceti o analogie: cat pierdeti pentru ca nu stiti o anumita limba straina? Nu stii o limba straina, nu poti citi in original, esti fortat la adaptari si "filtre" ale altor persoane. Va dati seama? Ce inseamna asta? Ca nu e acces la… ce procent din informatii NU sunt in limba romana? 

Eu. Eu nu stiu spaniola, germana, si am fosti colegi de liceu care stiu. Am coleg de liceu care stie engleza, franceza, spaniola, italiana, germana. L-am intrebat daca le stie pe bune, si mi-a spus ca la el vin multi straini, foarte multi, care trebuie verificati, si trebuie sa vorbeasca cu ei. Asa a invatat toate aceste limbi (m-a sunat si a vorbit cateva minute in fiecare limba. Am inteles ceva franceza si italiana, totusi. Macar atat. :) ). Voi stiti ca o firma cu sediul in Luxemburg, chiar daca are punct de lucru in Tuvalu, muncitorii din Tuvalu trebuie sa-si faca vizita medicala in Luxemburg? E lege in Luxemburg. Tare, nu? Stiati? Nu cred. De unde sa stiti? Dar eu de unde stiu?

Exact, pentru ca cineva, undeva, a calatorit, a invatat, are job, si mi-a spus si mie. :)

Stiti care e cel mai scump oras din lume? Luanda, in Angola. De unde stiu? Pentru ca am un vecin care a calatorit, si acum are un job acolo. “According to Mercer’s annual “cost of living” ranking, that was released today, Angola’s capital Luanda is the most expensive city in the world, ahead of more usual suspects like Hong Kong, Zurich…”

—

Cati romani sunt blocati la stirile si informatiile din Romania pentru ca nu stiu alta limba? Asa, fix asa, e si cu calatoritul.

Am fost la muzeu in Barcelona, unde am vazut “pe viu” picturi de Picasso. Nu poti intelege din carti si poze ce vezi cu ochii tai. Muzeul Picasso din Barcelona a fost momentul in care am realizat ca nimic nu se compara cu experienta traita.

Bineinteles, pentru unii nu inseamna ceva sa vezi o pictura de Picasso. Dar poate inseamna ceva sa manance pizza “originala”, in Napoli. Poate vederea oceanului in Dingle le da o revelatie (recomand Dingle, apropo, daca va place pustiul si linistea irlandeza). Poate vederea unor tunuri in Paris ii apropie mai mult de Revolutia franceza. Poate ii motiveaza sa invete franceza!

Cat pierdem pentru ca nu stim sa citim Voltaire in original? Sau Dante? Cat pierdem ca nu putem si nu stim despre Japonia decat ce primim in media, filtrat si stricat de viziunea altora?

Refectati la asta. Drama poporului nostru e tocmai ca aproape nu vrem sa ne conectam ideologic cu lumea europeana. Prin ignoranta de a nu sti limbi straine, prin indiferenta.

Uneori mai vorbesc cu medicul asta român, mutat in Elvetia, si-mi dau seama cat de mic sunt. Ma motiveaza macar limbile romanice sa le invat mai bine…

Dar aceste ganduri mi-au venit numai calatorind. Pentru ca, ce puteam afla la Vaslui, de unde sunt eu? Ce puteam invata daca ramaneam in Vaslui?

Poveste din Iasi

Am aflat o chestie azi, si o scriu pentru ca a inceput un nou an, si poate reflectati la asta.

Poveste din Iasi:

Acum ceva timp a murit sora bunicii. 90+ de ani.
Tanti Ana a fost o femeie foarte blanda, cea mai blanda femeie pe care am cunoscut-o vreodata. Mama mea e de 100 de ori mai dura, bunicile mele erau de 2-3 ori mai dure decat tanti Ana. O femeie extrem de blanda, care facea cea mai buna dulceata de trandafiri din lume. Adica, nu am mancat dulceata de trandafiri mai buna, niciodata. Nici macar bunica, sora ei, care crestea trandafiri in curte pentru dulceata, nici ea nu facea dulceata mai buna decat tanti Ana.
Sotul ei, nenea Relu, a murit la vreun an dupa tanti Ana. Si el, 90+, poate 95+ de ani. In tinerete fusese ofiter in Armata Romana, iar pe la 80 de ani inca sapa singur curtea. Avea viță de vie si facea vin... cel mai prost vin pe care l-am baut vreodata. :) Purta ochelari fumurii, iar asta pe vremea lui Ceausescu era... nu mai vazusem. Arata ca un mafiot. :) L-am intrebat de ce are ochelari fumurii, si mi-a spus ca, in razboi, cand a comandat "Inainte!" si a iesit din transee cu soldatii, a venit un obuz si l-a ingropat in pamant. L-au scos racanii, vanzadu-i cizmele afara. De atunci purta ochelari fumurii, de la pamantul ala intrat in ochi.

Tanti Ana a fost casnica, cum era pe atunci, iar nenea Relu era "imaginea familiei in public" (niciodata nu am vazut-o pe tanti Ana singura pe undeva). O familie de moda veche, o familie cu "traditii" vechi.
Matusa mea imi spune ca tanti Ana era "printesa familiei", nu ca bunica mea, sora ei, pe care viata o oțelise mai mult. (bunicii i-a murit un copil, de exemplu)

Aveau casa in cartierul Tatarasi din Iasi, o casa veche, batraneasca, "clasica", cu un mic cerdac/veranda in care stateam cand treceam pe la ei. O casa modesta, dar foarte cocheta si ingrijita (tanti Ana era casnica, dupa cum am spus). Perdelute la geamuri, milieuri, farfurioare de dulceata, casa retrasa de la strada, bariera de gradina intre strada si casa, vie cu bolta... Reusesc sa va creez imaginea?

Au murit tanti Ana si nenea Relu. De batranete, ca asa se spune cand mori la 90+ de ani.
Nu au avut copii.
Proprietatea a fost preluata de niste rude indepartate, care au avut grija de ei in ultima parte a vietii.

Azi am aflat ca NIMIC nu a ramas din toata povestea asta.
Neamurile indepartate au vandut, iar noul proprietar a ras cu buldozerul TOTUL. Teren gol e acum, in locul unde a fost casa aceea.
Am intrebat ce s-a intamplat cu obiectele personale, cu pozele, cu milieurile cu... nu stiu, macar sa fi scanat pozele!
Nu stim, nu se stie. Am sa ma duc la Iasi sa intreb lumea... poate nu s-au distrus chiar si albumele cu poze. Poate.

Iar textul asta e acum pentru ca... Ce ramane dupa noi? Cam nimic, nu? Sau, cum scria cineva, traim atat cat traiesc amintirile despre noi.

Ce "rezolutii" aveti pe anul asta? Vreti sa faceti ce? Conteaza ceva?
Pentru tanti Ana si nenea Relu cred ca a contat (doar) faptul ca au fost impreuna. De la 20+ la 90+. Poate de asta a si murit nenea Relu la vreun an, nu mai mult, dupa tanti Ana.