Asta a fost facuta, cred, pentru atunci cand se plictisesc DTP-istii prin redactii... :-)
marți, 19 octombrie 2010
luni, 18 octombrie 2010
Bani din bloguri (bobby voicu)
Ma uitam ieri la Stirile ProTV. De obicei nu ma uit la Pro, dar pe Antene si Realitatea era UN CACAT - CONGRESUL PSD.
Ma uitam deci la Pro si un subiect a fost "bani din blogareala".
Interviu cu Bobby Voicu, care ne spunea ca afacerea lui cu blogul se ridica undeva pe la 100.000 de euro anual. El fiind platit de firme sa scrie despre produsele lor.
Am facut cateva rationamente elementare:
1. Cine e Bobby Voicu incat firmele sa investeasca atatia bani in el? Eu am auzit de el de la Adrian Ciubotaru (tipul ala care se cotea sa-mi restituie 50 de euro), daca el nu lucra la noi cateva luni nici nu as fi auzit de el. De exemplu, nu stiu cati din colegii mei de birou (si implicit fosti colegi cu A.C.) au fost atenti la ce vorbea omul incat sa auda de Bobby Voicu.
Nu mai spun de prietena mea si de toti colegii si prietenii ei, care habar nu au de numele asta (Adrian Ciubotaru si/sau Bobby Voicu)...
2 (mai important decat 1., si motivul acestei postari) -> voi, daca ati sti ca unul e platit sa vorbeasca despre X sau Y ati mai baga in seama ce spune? Adica, daca un bloger lauda o camera foto, si voi stiti ca e platit sa o faca, ii credeti postarile? Iau aleator ceva de genul: "Wow, Panasonic a scos o camera foarte tare, m-au platit X euro sa vorbesc de bine despre ea. E KUL!"... Crede cineva CACATUL ASTA? Ca eu nu...
E ok sa faci bani din laudatul produselor, dar nu fa din asta un motiv de lauda. (va place formularea? :) )
E de cacat sa apari pe TV si sa spui: "fraierilor, eu fac 100.000 de euro din laudatul camerelor Panasonic." Sunt curios cati s-au simtit mintiti, crezand ca ce spune un blogger sau altul e pe bune, sunt chiar opiniile lui obiective.
3. Daca as fi o companie care produce "oarece", de ce as investi mii de euro intr-o campanie pe bloguri?
Ma gandesc la comportamentul meu de cititor de bloguri: nu prea dau click si nu sunt interesat de produsele promovate pe bloguri. Mai ales unele despre care STIU ca sunt promovate pe bani (adica apare unul la TV si spune: companiile imi dau bani sa le laud produsele).
Desi lucrez intr-o agentie de publicitate, faza cu datul banilor (atat de multi) unora care sunt cunoscuti pe o nisa atat de ingusta mi se pare ciudata.
Ma astept sa vad toti bloggerii cu camere Panasonic, toti blogerii cu aceleasi toale, toti cu aceleasi parfumuri, toti sa citeasca aceleasi carti, toti sa urmareasca aceleasi linkuri si bloguri. :-) Dar nu fac toti la fel, nu? Atunci inseamna ca din cei 0,0001% din populatie care au si urmaresc bloguri multi nu sunt interesati de produsele promovate pe blog.
So, pana la urma, de ce sa investesc mii de euro? IN CE?
P.S.: pe principiul "cine se aseamana se aduna", ma intreb cati bani are de restituit Bobby Voicu si cui... LOL
Ma uitam deci la Pro si un subiect a fost "bani din blogareala".
Interviu cu Bobby Voicu, care ne spunea ca afacerea lui cu blogul se ridica undeva pe la 100.000 de euro anual. El fiind platit de firme sa scrie despre produsele lor.
Am facut cateva rationamente elementare:
1. Cine e Bobby Voicu incat firmele sa investeasca atatia bani in el? Eu am auzit de el de la Adrian Ciubotaru (tipul ala care se cotea sa-mi restituie 50 de euro), daca el nu lucra la noi cateva luni nici nu as fi auzit de el. De exemplu, nu stiu cati din colegii mei de birou (si implicit fosti colegi cu A.C.) au fost atenti la ce vorbea omul incat sa auda de Bobby Voicu.
Nu mai spun de prietena mea si de toti colegii si prietenii ei, care habar nu au de numele asta (Adrian Ciubotaru si/sau Bobby Voicu)...
2 (mai important decat 1., si motivul acestei postari) -> voi, daca ati sti ca unul e platit sa vorbeasca despre X sau Y ati mai baga in seama ce spune? Adica, daca un bloger lauda o camera foto, si voi stiti ca e platit sa o faca, ii credeti postarile? Iau aleator ceva de genul: "Wow, Panasonic a scos o camera foarte tare, m-au platit X euro sa vorbesc de bine despre ea. E KUL!"... Crede cineva CACATUL ASTA? Ca eu nu...
E ok sa faci bani din laudatul produselor, dar nu fa din asta un motiv de lauda. (va place formularea? :) )
E de cacat sa apari pe TV si sa spui: "fraierilor, eu fac 100.000 de euro din laudatul camerelor Panasonic." Sunt curios cati s-au simtit mintiti, crezand ca ce spune un blogger sau altul e pe bune, sunt chiar opiniile lui obiective.
3. Daca as fi o companie care produce "oarece", de ce as investi mii de euro intr-o campanie pe bloguri?
Ma gandesc la comportamentul meu de cititor de bloguri: nu prea dau click si nu sunt interesat de produsele promovate pe bloguri. Mai ales unele despre care STIU ca sunt promovate pe bani (adica apare unul la TV si spune: companiile imi dau bani sa le laud produsele).
Desi lucrez intr-o agentie de publicitate, faza cu datul banilor (atat de multi) unora care sunt cunoscuti pe o nisa atat de ingusta mi se pare ciudata.
Ma astept sa vad toti bloggerii cu camere Panasonic, toti blogerii cu aceleasi toale, toti cu aceleasi parfumuri, toti sa citeasca aceleasi carti, toti sa urmareasca aceleasi linkuri si bloguri. :-) Dar nu fac toti la fel, nu? Atunci inseamna ca din cei 0,0001% din populatie care au si urmaresc bloguri multi nu sunt interesati de produsele promovate pe blog.
So, pana la urma, de ce sa investesc mii de euro? IN CE?
P.S.: pe principiul "cine se aseamana se aduna", ma intreb cati bani are de restituit Bobby Voicu si cui... LOL
joi, 14 octombrie 2010
miercuri, 13 octombrie 2010
Cum se imbracau valahii... (fragment din "Cavalerii" de Ioan Dan)
Un bărbat între două vârste, îmbrăcat fără podoabe, anunţă sosirea soliei valahilor. Împăratul ridică privirile, întrerupându-şi discuţia cu ambasadorul Franţei, dornic să-i vadă pe trimişii lui Mihaivodă. Curtenii la fel de curioşi îşi alintară batistele subţiri, folosind mişcări graţioase. Aveau prilejul să-i cunoască pe învingătorii turcilor în marea luptă de la Călugăreni. Se zvoniseră multe despre valahii de la Dunăre. Unii spuneau că sunt păroşi, înspăimântători la chip, voinici dar cu picioarele strâmbe, cu mâinile mai jos de genunchi, îmbrăcaţi în piei de oaie şi lipsiţi de darul vorbirii. Alţii, care trecuseră vremelnic prin Ţara Românească, vorbeau despre bărbaţi şi femei frumoşi la chip, îmbrăcaţi în straie minunate, înalţi, ageri la mână şi la minte. Dar puţini îi credeau, dintr-o pornire firească spre a descoperi lucruri ieşite din comun.
Dacă la trecerea celor doi ambasadori curtenii făcuseră un larg culoar, de data aceasta, conţii şi contesele, marchizii şi marchizele, baronii şi baronesele, prinţii mai mici sau mai mari, generalii şi dregătorii, mătuşile sau nepoatele mai marilor imperiului se călcară graţios pe picioare, se împinseră cu delicate scuze, bulucinduse unii peste alţii. Omul de la uşă citi cu voce tare, pe hârtia ce o ţinea în palmă cu multă eleganţă:
— Domnul Cae Indru, prinţ de sânge al valahilor.
Se auziră hohote discrete. Cae coborî cele câteva trepte şi se opri o clipă, rotinduşi privirile îndrăzneţe prin sală. Hainele lui din catifea neagră, bine strânse pe corp, îi scoteau în evidenţă desăvârşirea formelor. Umerii largi, şoldurile înguste, picioarele lungi încălţate în cizme din piele subţire, frumuseţea chipului său scoaseră un murmur de admiraţie. Mândrele doamne se priviră între ele ridicând sprâncenele a uimire. Cae merse cu fruntea sus până la câţiva paşi de tronul imperial. Acolo îşi săltă pălăria complet neagră, lipsită de obişnuitele pene sau panglici, şi execută cel mai elegant salut ce se văzuse în ziua aceea la Praga.
— Gut, gut! scăpă împăratul. Tinere prinţ, admir frumoasa îmbrăcăminte a domnieitale dar mă miră lipsa podoabelor care le-ar fi adus mai multă strălucire. Sunt oare valahii atât de săraci?
— Sint, măria-ta. Minunatele noastre bijuterii le-am sacrificat pentru nevoile războaielor. Iar oamenii noştri, adică primii apărători ai creştinilor, cei care au pus piepturile la Călugăreni în faţa puhoiului turcesc, pentru apărarea Ţării Româneşti, a Transilvaniei, a Ungariei, a Austriei şi a curţii de la Praga atât de strălucitoare prin bogăţiile ei, nu mai au nimic.
(...)
— Domnul Chirilă Zece Cuţite.
Privirile lui Rudolf şi ale curtenilor cătară lacome spre uşă, în speranţa că vor descoperi măcar acum ceva cusururi strălucitoarei solii. Chirilă porni dea lungul zidului viu. Purta un minunat costum albastru, cu haina strânsă pe corpul său atletic şi pantalonul coborât peste cizme. Ţinuta lui dârză, uşor aplecată spre asprime, faţa colţuroasă, nu lipsită de frumuseţe, dar mai ales eleganţa sobră a gesturilor, scoaseră primele exclamaţii de admiraţie. Tânărul se opri în faţa tronului şi salută cu graţie desăvârşită.
(...)
— Domnul Ducu cel Iute.
Un tânăr nu prea înalt, dar armonios împlinit, cu faţa dulce, cu o uşoară culcare roz în umerii obrajilor, se opri lângă tron şii ură sănătate împăratului, folosind cu meşteşug nemţeasca vorbită de vienezi.
— Medicul valah Costache Caravană.
Costache, pe care-l strângeau cizmele noi, călcă plin de măreţie printre şirurile de curteni. Auzise mai de mult despre obişnuita pântecăraie a împăratului şi dintr-o pornire vicleană îi ceruse lui Indru să-l treacă drept medic pe hârtia secretariatului. Rudolf al doilea, ce nu scăpase complet de chinurile lui. Întrebă cu viu interes:
— Eşti medic, domnule?
Costache nu o rupea nemţeşte, astfel că preferă maghiara, bine cunoscută la curtea din Praga.
— Am această plăcere, măriata. Dar spre deosebire de medicii Apusului, nu lucrez cu hapuri sau tămăduiri îndelungate. Un medic bun trebuie să aline degrabă durerile bolnavului, fără să-l chinuie cu tot felul de încercări.
— Magnific! murmură împăratul. Cunoşti un tratament bun pentru durerile de stomac?
— Fără îndoială, măriata.
Ceremonia primirilor luă sfârşit, dintr-o firească grabă a celui dintâi om al imperiului. Nobilii curteni se înghesuiră în jurul lui Indru, admirândui frumoasa îmbrăcăminte. Chirilă şi Ducu se bucurară de aceeaşi atenţie.
— Vă îmbrăcaţi cumva la Paris sau la Londra? se interesară câţiva tineri.
— Nu, domnilor, zâmbi Cae. Numai la Braşov. Croitorul nostru, domnul Izidor Cipai, se dovedeşte un meseriaş desăvârşit.
— Excelent, excelent! fură cuprinşi de entuziasm tinerii. Vom merge la Braşov. În toată Europa nu am văzut o mai mare eleganţă a croielilor.
Dacă la trecerea celor doi ambasadori curtenii făcuseră un larg culoar, de data aceasta, conţii şi contesele, marchizii şi marchizele, baronii şi baronesele, prinţii mai mici sau mai mari, generalii şi dregătorii, mătuşile sau nepoatele mai marilor imperiului se călcară graţios pe picioare, se împinseră cu delicate scuze, bulucinduse unii peste alţii. Omul de la uşă citi cu voce tare, pe hârtia ce o ţinea în palmă cu multă eleganţă:
— Domnul Cae Indru, prinţ de sânge al valahilor.
Se auziră hohote discrete. Cae coborî cele câteva trepte şi se opri o clipă, rotinduşi privirile îndrăzneţe prin sală. Hainele lui din catifea neagră, bine strânse pe corp, îi scoteau în evidenţă desăvârşirea formelor. Umerii largi, şoldurile înguste, picioarele lungi încălţate în cizme din piele subţire, frumuseţea chipului său scoaseră un murmur de admiraţie. Mândrele doamne se priviră între ele ridicând sprâncenele a uimire. Cae merse cu fruntea sus până la câţiva paşi de tronul imperial. Acolo îşi săltă pălăria complet neagră, lipsită de obişnuitele pene sau panglici, şi execută cel mai elegant salut ce se văzuse în ziua aceea la Praga.
— Gut, gut! scăpă împăratul. Tinere prinţ, admir frumoasa îmbrăcăminte a domnieitale dar mă miră lipsa podoabelor care le-ar fi adus mai multă strălucire. Sunt oare valahii atât de săraci?
— Sint, măria-ta. Minunatele noastre bijuterii le-am sacrificat pentru nevoile războaielor. Iar oamenii noştri, adică primii apărători ai creştinilor, cei care au pus piepturile la Călugăreni în faţa puhoiului turcesc, pentru apărarea Ţării Româneşti, a Transilvaniei, a Ungariei, a Austriei şi a curţii de la Praga atât de strălucitoare prin bogăţiile ei, nu mai au nimic.
(...)
— Domnul Chirilă Zece Cuţite.
Privirile lui Rudolf şi ale curtenilor cătară lacome spre uşă, în speranţa că vor descoperi măcar acum ceva cusururi strălucitoarei solii. Chirilă porni dea lungul zidului viu. Purta un minunat costum albastru, cu haina strânsă pe corpul său atletic şi pantalonul coborât peste cizme. Ţinuta lui dârză, uşor aplecată spre asprime, faţa colţuroasă, nu lipsită de frumuseţe, dar mai ales eleganţa sobră a gesturilor, scoaseră primele exclamaţii de admiraţie. Tânărul se opri în faţa tronului şi salută cu graţie desăvârşită.
(...)
— Domnul Ducu cel Iute.
Un tânăr nu prea înalt, dar armonios împlinit, cu faţa dulce, cu o uşoară culcare roz în umerii obrajilor, se opri lângă tron şii ură sănătate împăratului, folosind cu meşteşug nemţeasca vorbită de vienezi.
— Medicul valah Costache Caravană.
Costache, pe care-l strângeau cizmele noi, călcă plin de măreţie printre şirurile de curteni. Auzise mai de mult despre obişnuita pântecăraie a împăratului şi dintr-o pornire vicleană îi ceruse lui Indru să-l treacă drept medic pe hârtia secretariatului. Rudolf al doilea, ce nu scăpase complet de chinurile lui. Întrebă cu viu interes:
— Eşti medic, domnule?
Costache nu o rupea nemţeşte, astfel că preferă maghiara, bine cunoscută la curtea din Praga.
— Am această plăcere, măriata. Dar spre deosebire de medicii Apusului, nu lucrez cu hapuri sau tămăduiri îndelungate. Un medic bun trebuie să aline degrabă durerile bolnavului, fără să-l chinuie cu tot felul de încercări.
— Magnific! murmură împăratul. Cunoşti un tratament bun pentru durerile de stomac?
— Fără îndoială, măriata.
Ceremonia primirilor luă sfârşit, dintr-o firească grabă a celui dintâi om al imperiului. Nobilii curteni se înghesuiră în jurul lui Indru, admirândui frumoasa îmbrăcăminte. Chirilă şi Ducu se bucurară de aceeaşi atenţie.
— Vă îmbrăcaţi cumva la Paris sau la Londra? se interesară câţiva tineri.
— Nu, domnilor, zâmbi Cae. Numai la Braşov. Croitorul nostru, domnul Izidor Cipai, se dovedeşte un meseriaş desăvârşit.
— Excelent, excelent! fură cuprinşi de entuziasm tinerii. Vom merge la Braşov. În toată Europa nu am văzut o mai mare eleganţă a croielilor.
miercuri, 6 octombrie 2010
Nu-i dati bani cu imprumut lui Adrian Ciubotaru!
Ma chinuiam de mult sa scriu cateva cuvinte despre titlu, am asteptat sa se intample ceva. Dar dupa mai bine de un an de asteptari, pot spune ca Adrian Ciubotaru nu-si plateste imprumuturile?
Povestea sta cam asa: omul era la inghesuiala si mi-a cerut cu imprumut niste bani. Fiind coleg de serviciu cu mine, am zis ca e ok, i-am dat. Apoi s-a dat cotit, a fost dat si afara din job, treaba era grea.
Mi-a mai spus in unele dati ca face tot posibilul, etc etc.
Acum vreo doua luni a trecut pe la jobul de unde a fost data afara (nu stiu exact de ce a trecut) asa ca l-am "prins" si i-am luat ochelarii de soare, pana imi da inapoi datoria.
Da, ochelarii nu valoreaza mare branza dar mi-a placut sa-l vad urcand pana la birou spunandu-mi "zilele astea fac rost de bani si vin sa-mi iau ochelarii inapoi". LOL
Textul asta nu ar fi existat daca azi nu aflam ca i s-a mai intamplat unui coleg sa-i imprumute lui Adrian Ciubotaru bani si sa nu-i mai vada inapoi.
Daca el nu a facut nimic, inseamna ca textul asta e scris pentru amandoi.
Concluzia e cea din titlu: "Nu-i dati bani cu imprumut lui Adrian Ciubotaru!"
Peace!
SI UN ARTICOL CEVA MAI NOU, CARE SE POTRIVESTE FOARTE BINE CU CEL DE MAI SUS.
------------------------------------------------------------------
P.S.: aveam o parere si despre alte proiecte in care este implicat omul de mai sus, dar cica e naspa sa scriu cu ce proiect exact nu ma impac eu... CU ORICARE IN CARE LUCREAZA CIUBOTARU, sa las "extinsa" problema. LOL
Ma gandesc acum la toti cei care "se aduna" cu A.C. si au datorii la altii... oare daca as aduna sumele, la ce valoare as ajunge?
P.S.2: cumpara cineva niste ochelari de soare din plastic? Sunt frumos impachetati, cu amprentele posesorului pe ei... :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)