sâmbătă, 28 decembrie 2019

Asrat moderna e un rahat

Se pare ca sunt multi care gandesc ca mine, ca "arta" din ziua de azi e un rahat. Orice prostie inramata (sau nu) poate fi vanduta catre papagali sub titlul de "arta".


Multe comentarii la clip sunt de tipul: 
* It's definitely a lot more thoughtful than most of the art she showed that were actually worth millions.
* This 'fake art gallery' looks more real than the 'real one'.
* When the fake art gallery looks better than "real" art galleries
* normal people: create beautiful art and sell it for 5 bucks; every artist ever: paints a circle with blue paint and sell it for 5 million
* Plot twist: that's how every art gallery is being arranged.
* Now I’m starting to think art is about convincing people.

Am lasat si eu comentariu:
* This show the void in the art industry. Any idiot can "create art" nowadays, if he is brand it like "art", print few fliers and put it in an abandoned warehouse. :(

Pana si ideea asta de "art industry" e o problema. "art" si "industry" ar trebui sa fie doua cuvinte care sa nu poata fi alaturate intr-o propozitie, nu?
---------

Oare ce m-a apucat in ultimul timp, de o tot ard ba cu muzica clasica, ba cu pictura... ce se intampla? :)
CAUT INSPIRATIE, de fapt. Caut "ceva", o "ceva" care sa ma inspire cumva. Ceva care sa ma minuneze, ceva care sa-mi dea aceleasi reactii ca atunci cand eram copil si aflam ceva nou. Bucuria aia teribila ca ai invatat ceva nou, ca "ai cu ce sa te lauzi la prieteni". :) Senzatia aia faina cand ramaneai cu gura cascata, cand nu-ti imaginai ca se poate x sau y... 
Caut inspiratie si dau peste... peste ce?

Meșterul de oglinzi
de Emil Gârleanu 

A fost odată, într-o țară foarte depărtată, un meșter de oglinzi. Dar un meșter foarte iscusit, care prinsese taina luminei, se vede, până într-atâta oglinzile lui erau de curate și de adânci, de să s-arate în ele, până la cel mai mic amănunt, zări întregi. Cea mai ușoară încretitură a chipului ți-o arătau oglinzile lui, și ceea ce-n oglinzile celorlalți meșteri nici nu zăreai, într-ale lui se deslușea cu o rară limpezime.
Lume de pe lume alerga la meșterul acesta să-i cumpere oglinzile. De peste nouă mări și nouă țări soseau la dânsul, căci nicăiri aiurea așa marfă nu mai găseau.
Și iată că într-o bună zi, un crainic îi aduce știrea că-n curând avea să-i calce pragul împărăteasa lui Minciună- împărat — cel mai bogat om de pe lume — ca să-i cumpere o oglindă.
Și s-a pregătit meșterul să primească pe luminata cumpărătoare, și cuptoarele nu mai prididiră luna aceea să topească și să închege apoi cel mai curat și mai luminos cleștar de oglindă.
Și a sosit împărăteasa, cu mare alai, cu sulițari și săgetători călări, împrejurul caratei. Iar când a dat să se coboare măria-sa din carată, s-a spăimântat meșterul de sluțenia ei.
Avea, mă rog, împărăteasa un cap rotund cât un dovleac, o față fălcoasă, ca de cal, și un trup scurt și gros cât o buturugă.
S-a închinat meșterul până la pământ, iar când a trecut împărăteasa înaintea lui, s-a bătut, bietul, peste gură ca după ucigă-l-toaca.
Și-a început să-i arate, meșterul, împărătesei, fel și fel de oglinzi. S-a privit împărăteasa în ele, numai câte o clipă numai, căci le și dădea la o parte, necăjită cât de rău o arătau oglinzile meșterului acestuia. Și, la urma urmei, când și-aruncă privirea în cea din urmă, batjocori pe meșter că o făcuse să alerge, poște întregi, pentru o marfă tot așa de proastă ca și a celorlalți vânzători.
Ba nu se mulțumi cu batjocora, și-nciudată îi spuse că dacă până într-o lună nu-i face o oglindă care s-o arate cum trebuie, unde-i stă picioarele, îi va sta capul; iar de i-o va face cum trebuie, îl va scălda în aur. Și-a plecat împărăteasa.

Iar bietul meșter a rămas de tot mâhnit. Știa el bine că oglinzi ca ale lui nu găseai să fi mers lumea întreagă. Mai limpezi mai curate, cum le-ar fi făcut? Atunci de ce nu i-au plăcut împărătesei? Și s-a zbuciumat, bietul meșter, trei zile și trei nopți; și a patra zi, iată că sosește, pe neașteptate, tatăl meșterului, un bătrân de peste șaptezeci de ani, un bătrân care văzuse și auzise multe. Și văzându-și fiul atât de amărât, l-a întrebat bătrânul: că ce are? Și fiu-său îi povesti toate de-a fir-a-părul. Iar bătrânul înțelept zâmbi și-i spuse: „Păi cum vrei tu, măi băiete, să-i placă împărătesei oglinzile tale, când ele o arată mai bine decât toate celelalte, cum e? Iscodește, de poți, o oglindă care s-o înfățișeze altfel decât e dânsa aievea, și atunci o să vezi cum o să-i placă!”

A gândit meșterul și-a văzut că bătrânul lui tată avea dreptate. Și cum era stăpân pe taina meșteșugului lui, a ars din nou cuptoarele, a chibzuit, a îmbinat și a răsfrânt razele în fel și chipuri, până a statornicit, în sfârșit, focarele unei oglinzi, așa cum vroise dânsul.
Iar când a venit, peste o lună, împărăteasa, cum se legase prin cuvânt că va face, meșterul s-a închinat și i-a dat oglinda. S-a privit împărăteasa și nu-i venea să mai lepede oglinda din mână, așa de răsărită, de subțiată și de mlădioasă o arăta cleștarul. Și a poruncit să i se plătească meșterului aurul din două hărăbăli pline, că să fi trăit meșterul zece veacuri de om, nici pe sfert din bogăția ceea n-ar fi putut agonisi cu meșteșugul lui.
Iar după ce a plecat împărăteasa, cu sulițarii și săgetătorii călări, împrejurul caratei și cu cei zece slujitori cari purtau oglinda pe perne de puf, să nu cumva s-o sfarme, s-a uitat meșterul mai întâi la comoara pe care era acuma stăpân, apoi la clădăria de oglinzi minunate ce făcuse și zise: „Dacă numai pentru o singură oglindă mincinoasă am căpătat atâta aur, cât nu mi l-ati fi adus voi de v-aș fi vândut cu zecile de mii, la ce folos m-aș munci de acum înainte să vă fac cât mai limpezi și mai poleite? Hai, duceți-vă la naiba!” Și dându-le un picior, căzură oglinzile minunate și să sfărâmară în mii și mii de așchii.


vineri, 27 decembrie 2019

Exemplu propaganda subliminala

Un exemplu de cum functioneaza propaganda subliminala:

Linie de articol:
"The daughter of Holocaust survivors, P... grew up in Antwerp, studied in Jerusalem..."

De ce e nevoie de prima informatie, intr-un articol aproape stiintific? Pentru ce e nevoie sa stim exact cine erau parintii?
Caut alte articole, sa-mi verific teroria:

"Professional career
P... is Jewish, the daughter of two Polish-born Holocaust survivors. She was raised in Antwerp and attended the... "

La rubrica "cariera profesionala" au amintit cine erau parintii. PE BUNE!?
----
Cand eram in Torino, dupa ore profesorii mai stateau in amfiteatru, asteptand intrebari.
Si ne adunam toti in jurul lor, cu intrebari, fiecare cu ce nu intelesese la curs.
Cand a venit randul meu sa intreb, m-am prezentat, politicos:
- Hi, I am Cristian, I am from Romania...
Profesoara m-a intrebat: "Ce treaba are asta cu chimia, faptul ca esti din Romania? Se preda altfel chimia in Romania?" Si a ras. Apoi au ras toti.
Asta inseamna scoala, stiinta, educatia: NU CONTEAZA rasa, sexul, religia, de unde esti... NU CONTEAZA.
Ne adunam in acel amfiteatru sa invatam ceva, nu conta nimic altceva.

De ce, in articole de specialitate, trebuie sa aflam cine sunt parintii unui om?
M-am prezentat eu vreodata: "Cristi Ciureanu, mama mea a fost nascuta in padure, cand bunica se refugia de rusi. Stiti, bunica s-a refugiat si in fata rusilor, si in fata nemtilor. Dar ne-a spus ca rusii erau mult mai rai. Da, eu sunt Cristi Ciureanu, bunica mea a fugit in care cu boi, din fata rusilor."
Spune cineva chestii din astea, in Romania, IN LUME?

De ce trebuie sa tot aflam ca bunica lu' unu a fost evreica in al doilea razboi mondial?
Copiii deportatilor in Gulag amintesc asta la fiecare articol, interviu, poveste? Mai ales in literatura profesionala, ne-istorica?
Nu cred.

De ce evreii fac asta?
Stim toti de ce, nu?

Întineriți Pământul!

Ce sunt carbunii? Depozite de carbon, în pământ. Ce sunt copacii? Depozite de carbon deasupra pământului (ei iau CO2 din aer si-l depun în trunchi, așa cresc copacii, cu apă și CO2).
Noi ce facem când ardem cărbuni și lemn? Luăm acest carbon din pământ și de deasupra pământului și il re-eliberam în atmosferă.
Dar când NU existau cărbuni, de exemplu. Păi, "cu milioane și milioane de ani în urmă", corect?
Practic, ce facem noi?
Întinerim planeta, tovarăși. O aducem cumva la stadiul de acum "milioane și milioane de ani în urmă". Petrolul e dinozaur mort și lichefiat?
Adică, noi cumva aducem planeta la stadiul de dinainte de dinozauri?
Asta facem noi, "întinerim" Pământul!

Singurul amănunt e că in stadiul de "întinerire" la care vrem să aducem planeta, noi nu existam. Nici noi nu existam, nici plantele, nici animalele, nici... nimeni și aproape nimic nu exista.
Pământul va fi bine, chiar foarte bine! Cu noi va fi mai rău.

So, nu trebuie să salvăm planeta, ci trebuie să ne salvăm pe noi. :)
Oricum, nu contăm. La scara istoriei Pământului, suntem nimic, grăunte de nisip pe plajă. (apropo, la stadiul în care vrem să întinerim planeta, nici măcar nisip nu exista)

Ne jucăm de-a Dumnezeu.
Nu scrie în Biblie că la început Pământul era gol și pustiu?
Asta încercăm să facem, cumva acesta e rezultatul actiunilor noastre? Un reset? 

luni, 23 decembrie 2019

21 decembrie 1989(+30)



Ieri am fost sa ma plimb pe locurile Revolutiei. Am avut o bucurie mare, inocenta, ca nu mai traiesc in Romania acelor ani.
Am fotografiat un cartonas de pe o coroana de flori pusa langa o cruce de erou: "Vă mulțumim pentru cei 30 de ani de libertate."
Ma credeti sau nu, mi-au dat lacrimile. Pentru ca aceasta LIBERTATE am uitat sa o apreciem. Nu mai cunoastem cum e sa NU ai libertate.
Ce foame, ce frig? LIBERTATE.
Azi mergem voluntar in frig, in excursii pe munte. Azi facem voluntar foame, ca suntem prea grasi... Dar am putea prefera voluntar sa nu avem libertate?

Aveam la Revolutie doar 12 ani, nu prea am prins lipsa de libertate.
Dar traind dupa Revolutie am cunoscut excursiile in afara tarii, am cunoscut cartile neinterzise, am avut ocazia sa cunosc si sa lucrez liber cu oameni "din vest" - de la care am invatat suficient. Stiu ce inseamna libertate, si am puterea sa-mi imaginez aproape real ce-ar fi insemnat sa nu am. :(

Oare cei ce aveau 22 de ani la Revolutie, 32 de ani... oare ei ce simt? Oare ce e in sufletul lor sa stie ca un sfert, o treime din viata lor pe Pamant a fost cum a fost?
Noi, azi, condusi de incompetentii astia... noi ce vom simti cand si daca ne va fi bine peste 30 de ani? Ce vom simti, ce vom gandi despre perioada asta cand azi, peste jumatate din informatiile despre Romania (cu ce ne umplem noi creierul azi) sunt cu hoti, incompetenti, corupti, lepre?

Cand fac stocuri de detergent, de hartie igienica, de mancare - imi dau seama ca m-au imbolnavit mintal comunistii. Au reusit sa bage in mine frica de foame, de lipsuri.
Oare cum ar fi fost daca ar fi reusit sa bage in mine si frica de lipsa de libertate?

sâmbătă, 21 decembrie 2019

Poveste (adevarata) de(spre spiritul) Craciun(ului)

Poveste adevarata, ca tot vine Craciunul cu povesti, colinde, cald in casa, cozonaci.
Am fost varza in liceu, la scoala. Abia imi scoteam mediile.
Da' ce faceam, cu ce ma ocupam?
Pai, dupa scoala, mergeam sa beau ceai la "Avallon" in Podul de Lemn.
Ceai? In anii '90? Unde CEAI, ceainarie? :)
Pai nu era ceainarie, era un magazin de casete, unde vanzatorul era un tip cu vreo 10 ani mai mare decat mine (adica, avea maximum 30 de de ani), care venise din Germania. Roman emigrat in Germania, a stat cativa ani, s-a intors si s-a insurat in Romania, iar sotia nu voia sa plece din Iasi. Asa ca... facea ce se putea face in anii '90 in Iasi.
Copia si vindea muzica, la "Avallon".
Eu cumparam o caseta pe luna (din alocatie), si asa m-am cunoscut cu Petrisor.

De ce povestesc de el.
Pentru ca, de la el am auzit prima data de jazz.
Facea un fel de "adunare" cu copchilaraia interesata de muzica, la magazinul unde vindea. Ne adunam dupa scoala, beam ceai, ne punea muzica, ne imprumuta casete "pana maine".
Bineineteles, erau unii care nu le mai aduceau. Si asa isi tria oamenii. Cu pretul unei simple casete cu muzica, "testa" care e treaba cu tine.
Eu i le-am adus tot timpul inapoi, si tot timpul am luat altele si altele... ca un fel de biblioteca de muzica, particulara si gratuita. :) La el am auzit prima data de Manhattan Jazz Quintet, de Tracy Chapman, de B.B. King, de John Lee Hooker... Avea MII de casete cu muzica, ale lui, aduse din Germania. Nu la vanzare, colectia lui personala. MII de ore de muzica.
Tot de la Petrisor am auzit prima data de batistele parfumate Zewa, si de faptul ca "Diferenta intre romani si germani e ca nemtii pun mustar si ketchup pe cartofii prajiti. fac cartofi ca noi, pai, dar pun pe ei mustar si ketchup. Stii ce buni sunt? Ketchup e un fel sos de rosii, dar mai bun." :)
Aveam locul nostru in magazin, exact ca un fel de bar. Veneam constant 4-5 tipi de liceu, de la licee diferite din Iasi. Ne aduna muzica.
Cand imi aduc aminte de Petrisor, in cap am un Iasi MIZERABIL, noroit, ud si friguros, in orasul descris existand un magazin cu lumina calda, ceai, muzica jazz.
Veneam uzi de la scoala, uneori nu treceam pe acasa, mergeam direct la el.
Uneori isi impartea mancarea de acasa cu noi.
Sau spunea: "Eu aduc ceaiul, voi aduceti zaharul."
Petrisor a fost MULT inaintea vremurilor.
Nu stiu ce mai face, daca mai e in Iasi, daca nu... nu l-am mai vazut de vreo 20 de ani.
Daca prin postarile (actiunile) mele zilnice poate transpare ca ma intereseaza sa fac bine celor din jur, sa ajut lumea, e pentru ca, la randul meu, am cunoscut oameni precum Petrisor.
Sunt un copil orfan, care mergea dupa scoala la caldura, la o vorba buna, la un ceai, la un biscuite, la muzica de calitate.
Pare putin?
Pentru ca nu e. E enorm de mult.

----
Piesa din link e de pe o caseta de la el. Mi-a copiat-o si mie, caseta cu jazz. Asta e prima piesa de pe acea casera.
Pentru mine, "America" insemna (la trecut) jazz. Jazz, blues, rap - asta era informatia mea despre "America". Si acum, uneori imi imaginez ca e in continuare doar jazz, blues, si hip-hop. :)
----

Il stie vreun iesean de aici pe Petrisor? Trebuie ca are vreo 50 de ani acum, iar ultima data cand am auzit de el, avea un magazin intr-un complex din Gara Mare. Era fericit ca "acum el e patronul". :)
Magazinul din Podul de Lemn nu era al lui, si oricum s-a desfiintat cand... mai exista Podul de Lemn? L-au bagat in reparatie "pe termen netedeterminat". In cativa ani au murit toate afacerile de la capul podului...