Poveste adevarata, ca tot vine Craciunul cu povesti, colinde, cald in casa, cozonaci.
Am fost varza in liceu, la scoala. Abia imi scoteam mediile.
Da' ce faceam, cu ce ma ocupam?
Pai, dupa scoala, mergeam sa beau ceai la "Avallon" in Podul de Lemn.
Ceai? In anii '90? Unde CEAI, ceainarie? :)
Pai nu era ceainarie, era un magazin de casete, unde vanzatorul era un tip cu vreo 10 ani mai mare decat mine (adica, avea maximum 30 de de ani), care venise din Germania. Roman emigrat in Germania, a stat cativa ani, s-a intors si s-a insurat in Romania, iar sotia nu voia sa plece din Iasi. Asa ca... facea ce se putea face in anii '90 in Iasi.
Copia si vindea muzica, la "Avallon".
Eu cumparam o caseta pe luna (din alocatie), si asa m-am cunoscut cu Petrisor.
De ce povestesc de el.
Pentru ca, de la el am auzit prima data de jazz.
Facea un fel de "adunare" cu copchilaraia interesata de muzica, la magazinul unde vindea. Ne adunam dupa scoala, beam ceai, ne punea muzica, ne imprumuta casete "pana maine".
Bineineteles, erau unii care nu le mai aduceau. Si asa isi tria oamenii. Cu pretul unei simple casete cu muzica, "testa" care e treaba cu tine.
Eu i le-am adus tot timpul inapoi, si tot timpul am luat altele si altele... ca un fel de biblioteca de muzica, particulara si gratuita. :) La el am auzit prima data de Manhattan Jazz Quintet, de Tracy Chapman, de B.B. King, de John Lee Hooker... Avea MII de casete cu muzica, ale lui, aduse din Germania. Nu la vanzare, colectia lui personala. MII de ore de muzica.
Tot de la Petrisor am auzit prima data de batistele parfumate Zewa, si de faptul ca "Diferenta intre romani si germani e ca nemtii pun mustar si ketchup pe cartofii prajiti. fac cartofi ca noi, pai, dar pun pe ei mustar si ketchup. Stii ce buni sunt? Ketchup e un fel sos de rosii, dar mai bun." :)
Aveam locul nostru in magazin, exact ca un fel de bar. Veneam constant 4-5 tipi de liceu, de la licee diferite din Iasi. Ne aduna muzica.
Cand imi aduc aminte de Petrisor, in cap am un Iasi MIZERABIL, noroit, ud si friguros, in orasul descris existand un magazin cu lumina calda, ceai, muzica jazz.
Veneam uzi de la scoala, uneori nu treceam pe acasa, mergeam direct la el.
Uneori isi impartea mancarea de acasa cu noi.
Sau spunea: "Eu aduc ceaiul, voi aduceti zaharul."
Petrisor a fost MULT inaintea vremurilor.
Nu stiu ce mai face, daca mai e in Iasi, daca nu... nu l-am mai vazut de vreo 20 de ani.
Daca prin postarile (actiunile) mele zilnice poate transpare ca ma intereseaza sa fac bine celor din jur, sa ajut lumea, e pentru ca, la randul meu, am cunoscut oameni precum Petrisor.
Sunt un copil orfan, care mergea dupa scoala la caldura, la o vorba buna, la un ceai, la un biscuite, la muzica de calitate.
Pare putin?
Pentru ca nu e. E enorm de mult.
----
Piesa din link e de pe o caseta de la el. Mi-a copiat-o si mie, caseta cu jazz. Asta e prima piesa de pe acea casera.
Pentru mine, "America" insemna (la trecut) jazz. Jazz, blues, rap - asta era informatia mea despre "America". Si acum, uneori imi imaginez ca e in continuare doar jazz, blues, si hip-hop. :)
----
Il stie vreun iesean de aici pe Petrisor? Trebuie ca are vreo 50 de ani acum, iar ultima data cand am auzit de el, avea un magazin intr-un complex din Gara Mare. Era fericit ca "acum el e patronul". :)
Magazinul din Podul de Lemn nu era al lui, si oricum s-a desfiintat cand... mai exista Podul de Lemn? L-au bagat in reparatie "pe termen netedeterminat". In cativa ani au murit toate afacerile de la capul podului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu