Am fotografiat un cartonas de pe o coroana de flori pusa langa o cruce de erou: "Vă mulțumim pentru cei 30 de ani de libertate."
Ma credeti sau nu, mi-au dat lacrimile. Pentru ca aceasta LIBERTATE am uitat sa o apreciem. Nu mai cunoastem cum e sa NU ai libertate.
Ce foame, ce frig? LIBERTATE.
Azi mergem voluntar in frig, in excursii pe munte. Azi facem voluntar foame, ca suntem prea grasi... Dar am putea prefera voluntar sa nu avem libertate?
Aveam la Revolutie doar 12 ani, nu prea am prins lipsa de libertate.
Dar traind dupa Revolutie am cunoscut excursiile in afara tarii, am cunoscut cartile neinterzise, am avut ocazia sa cunosc si sa lucrez liber cu oameni "din vest" - de la care am invatat suficient. Stiu ce inseamna libertate, si am puterea sa-mi imaginez aproape real ce-ar fi insemnat sa nu am. :(
Oare cei ce aveau 22 de ani la Revolutie, 32 de ani... oare ei ce simt? Oare ce e in sufletul lor sa stie ca un sfert, o treime din viata lor pe Pamant a fost cum a fost?
Noi, azi, condusi de incompetentii astia... noi ce vom simti cand si daca ne va fi bine peste 30 de ani? Ce vom simti, ce vom gandi despre perioada asta cand azi, peste jumatate din informatiile despre Romania (cu ce ne umplem noi creierul azi) sunt cu hoti, incompetenti, corupti, lepre?
Cand fac stocuri de detergent, de hartie igienica, de mancare - imi dau seama ca m-au imbolnavit mintal comunistii. Au reusit sa bage in mine frica de foame, de lipsuri.
Oare cum ar fi fost daca ar fi reusit sa bage in mine si frica de lipsa de libertate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu