Poveste din (orașul) Vaslui

Oraşul Vaslui a fost recreat artificial de Ceauşescu, pentru a-i tăia din popularitate lui Dej. Gheorghe Gheorghiu Dej se născuse în Bârlad, Ceaşcă a declarat Vaslui ca pitala de judeţ şi a făcut nişte modificări majore – gen a nivelat oraşul şi a făcut altul (cum a făcut şi la Casa Poporului).
Peste noapte (în câţiva ani) au apărut blocuri turn, şi oraşul s-a extins. Era atât de mic înainte, că un cartier de locuinţe are numele “Cartier”, fiind singurul cartier din oraş.
Apoi a început să aducă oameni. De peste tot. Ai mei veneau din Iaşi, proetenul meu are părinţi din Bacău, plus mulţi ţărani din satele şi comunele din judeţ.
Au fost făcute fabrici, majoritatea textile (unde “majoritatea” = 3). Oraşul Vaslui avea 5-6 fabrici unde se producea câte ceva. Pe vremea lui Ceauşescu s-a făcut export masiv pentru Vest. Tot oraşul era îmbrăcat în Faciba, “calitatea a doua” sau “refuzate la export”. :)

După Revoluţie, ca în toată ţara, faliment general.
Dar Vaslui e judeţ de graniţă, la graniţa cu ruşii, nu la “graniţa aia bună”.
Fabricile au dat faliment, lumea a început să plece… iar treaba asta se întâmplă şi acum. Eu zic că “producţia” oraşului a rămas în copii. Asta e marfă pe care o produce Vaslui, copii români. Care abia aşteaptă să ajungă la facultate, pentru a nu se mai întoarce deloc acasă.
De exemplu, familia mea: mama, tata, 4 copii. A rămas un frate în “casa părintească” (apartament comunist în oraş), restul suntem toţi plecaţi.
Din prietenii mei, jumătate de oraş (eram un tip popular :) ), nu ştiu dacă mai sunt 3-4 acasă.

Aceasta este situaţia în Vaslui. Un oraş în majoritate de pensionari şi copii, care se micşorează usor-usor până va ajunge la populaţia aproximativă de dinainte de industrializarea forţată. Familia mea s-a intorsc la Iaşi (surorile, mama), alţii s-au întors la Bacău, de unde erau bunicii lor…
E vina cuiva că nimeni nu vrea să investească la graniţa cu ruşii? Sau că la numai 80km e o fostă capitală a României, unul din Top5 judeţe ale ţării?
—

Nu scuz Vasluiul aici, doar am spus o poveste.
Închei cu un clip filmat în anii ’70.
Ai mei au venit în Vaslui în 1972 şi au primit apartament în primul bloc turn din oraş. Care e în mijlocul oraşului, în buricul târgului. În 1970 nu era fabricat, nu apare în filmul ăsta (e pe locul casei de la minutul 1:35). Atât de nou e oraşul.

(Orice) Mâncare de legume cu carne

A doua oara in viata mea cand fac mancare de varza. "Supervizorul" a notat-o cu 8,50 - 9.
Fragment de discutie ce merita bagat la cap:
- Cum de nu stii sa faci varza? :)
- Pai nu stiu. Nu fac de obicei. :)
- Dar e foarte simplu!
- Poate, dar nu pentru mine. ;)
- Orice mancare de carne cu legume e extrem de simpla. Se caleste carnea cu ceva ceapa, apoi se pun legumele si condimentele.
- Atat?
- Gandeste. Stii sa faci mancare de cartofi cu carne?
- Da.
- Mancarea de varza e la fel, numai ca in loc de cartofi pui varza. :)

Bai... ORICE mancare de carne cu legume are acelasi algoritm. Pe bune! Nu conteaza carnea, nu conteaza legumele.*
Mazare cu pui: calesti/inmoi puiul, cu ceva ceapa, apoi pui mazarea si condimentele + sucul de rosii.
Varza cu carne, am descris mai sus.
Tocana de pui cu cartofi - acelasi algoritm
Fasole pastai cu carne - se face in aceiasi pasi.
Ciolan cu fasole - inabusi ciolanul, peste care pui fasole

Aproape ORICE mancare de carne cu legume: calesti/înăbuși carnea cu ceva ceapa, apoi pui legumele.
Cat de simplu! :)

Singura smecherie e din experienta, sa stii cat mai e pana e gata carnea, si sa pui legumele la timp, cand inchizi focul sa fie amandoua ok.

O jumatate de carte de bucate "demontata" intr-un algoritm de cativa pasi. :)

-----------
*doar la peste e invers, pentru ca pestele se face mai repede decat legumele. La peste pui intai legumele, apoi pestele.

E necesar sa calatorim

Ce planuri aveti anul asta?

Am lasat un comentariu la un articol pe net, si vreau sa-l copiez si aici.

Articolul este despre daca e necesar sa calatorim sau nu.

Ca unul care mai bine de 10 ani a iesit de minimum doua ori din tara, am trait si muncit in doua tari straine, am lasat comentariul de mai jos:

Cine e autorul? Cine rahat e papagalul asta? Explica el ca… ca ce? In mortii tai, dupa 45 de ani de comunism, in care n-aveai voie sa tusesti in judetul vecin – a fost un eveniment in familie cand bunicul meu voia sa-mi faca buletin pe adresa lui, in Iasi, “sa am mai multe sanse” – dupa 30 de ani de la caderea comunismului, vine prostul asta sa explice el “cum trebuie sa facem”. Stie el, cunoaste el.

“călătoresc și nu învață nimic” – a vorbit el cu trei prosti care au fost in paraguay sau unde au fost, si sunt suficient de prosti sa stea de vorba cu el.

TREBUIE sa calatoresti, este mai mult decat necesar, este un vector pentru viata ta, sa vezi ce si cum se intampla in alte tari.

Daca esti “dac”, trebuie sa calatoresti, sa afli ca “dacii” nu sunt cea mai tare natie.

Daca esti scarbit de Romania, trebuie sa calatoresti, sa afli ca nu suntem chiar cei mai naspa.

In conceptul de “zoon politikon” (“omul este o fiinta sociala”), extinderea si aprofundarea conceptului se face prin calatorii. Daca pe vremuri era un eveniment sa mergi la Buzau, de exemplu, acum este aproape indispensabil sa vezi alte tari, macar cele din Europa. Mai ales in era asta, cand e 3 lei sa ajungi la Roma.

Multe informatii ajung subliminal la tine. De asta taranii ajunsi pe-afara devin mai cizelati cumva decat cei ramasi in Romania. Ii forteaza mediul de acolo. Si cumva, subliminal chiar, se cizeleaza.

“Călătoresc și nu învață nimic”. Exact ce vrea ala sa invete lumea? Cine cacat e ala, e vreun geniu, sau ce exact “stie el”, “cunoaste el”? E un prost ca marea masa, un prost ca toti ceilalti, e la fel de prost ca mine, ca tine.

George X, un nume de care am auzit azi, si sper sa uit cat mai repede.

---

M-am enervat pentru ca articolul nu e scris in termeni de “eu cred ca”, e un articol scris in ideea ca “stiu eu mai bine”. Stii un cacat mai bine, nu stii nimic. Doar pentru faptul ca nu stii ce isi doreste “aproapele tau”, deja un articol de tipul acela e gresit.

Ma dau ca exemplu pe mine, doar pentru ca nu am alte exemple acum: mi-am dorit toata viata sa calatoresc, SA FUG din Romania, sa scap de tara asta de cacat.

S-a intamplat si am ajuns afara. Ani de zile am calatorit disperat prin Europa, SA VAD (exact ce zice ala ca nu e ok). Sa vad, sa simt, sa gust, sa… orice despre lumea libera. Zece ani de calatorii; am locuit, am muncit, am studiat afara.

Mi-a luat zece ani sa-mi dau seama ca, totusi, nu e chiar imposibila Romania. Noi avem tigani, ei au arabi. Noi avem gunoi, ei au poluare (am si scris un articol intitulat “Mucii negri”, dupa celebrul serial “Norii negri” :) ).

Sunt un avocat al calatoriilor. Macar in UE, daca tot spunem ca suntem europeni. TREBUIE sa vezi UE, e aproape obligatoriu. Diferenta intre mine si prostul ala e ca eu nu sunt martial, nu scriu cacaturi cum scrie el. Fac pe avocatul in a vedea lumea incercand prin argmente si experiente traite sa te conving. Poate vrei, poate nu vrei.

Aceasta e marea diferenta, care mi-a produs starea de nervi.

Mergeti afara, este important sa mergeti in alte tari, sa vedeti, sa simtiti, sa gustati… sa simtiti ce pot face oameni la fel ca voi. Sa va puneti intrebari de ce la ei se poate X si la noi nu? Repet, aproape subliminal incepi sa vezi altfel. Tarani de la coada vacii s-au desteptat muncind in Europa. Au vazut ca ei, in prostia lor, pot mai mult decat puteau, in prostia lor, face in Romania. Deci “prostia lor”, nu e chiar o prostie. Nu atat de jos pe cat o evalueaza romani precum autorul.

Altii, plecati sa studieze in Europa, si-au dat seama ca sunt mai putin destepti decat credeau ei ca sunt. Si le-a mai scazut nasul si pretentiile. I-as recomanda papagalului cu articolul cativa ani de trait si muncit pe-afara, ca poate ii scad fumurile de intelept.

Daca intereseaza pe cineva, sunt in Romania acum. Si nu prea as mai pleca. Nu in Londra, de exemplu, unde am muncit si aveam un job platit peste medie. Nu mai vreau sa calc prin Londra.

Sunt mai patriot decat acum 15 ani, imi dau seama ca se poate face treaba buna si in Romania, daca reusim sa curatam tara de clica de idioti. Poate ca sensul meu e aici, in tara.

Dar pentru a ajunge la opinia si gandurile astea mi-au trebuit 15 ani. De calatorii, de studiat, de invatat, de vazut, de simtit, de vorbit cu straini. Exact ce spune ala ca nu e ok sa faci. Prostul.

---
Faceti o analogie: cat pierdeti pentru ca nu stiti o anumita limba straina? Nu stii o limba straina, nu poti citi in original, esti fortat la adaptari si "filtre" ale altor persoane. Va dati seama? Ce inseamna asta? Ca nu e acces la… ce procent din informatii NU sunt in limba romana? 

Eu. Eu nu stiu spaniola, germana, si am fosti colegi de liceu care stiu. Am coleg de liceu care stie engleza, franceza, spaniola, italiana, germana. L-am intrebat daca le stie pe bune, si mi-a spus ca la el vin multi straini, foarte multi, care trebuie verificati, si trebuie sa vorbeasca cu ei. Asa a invatat toate aceste limbi (m-a sunat si a vorbit cateva minute in fiecare limba. Am inteles ceva franceza si italiana, totusi. Macar atat. :) ). Voi stiti ca o firma cu sediul in Luxemburg, chiar daca are punct de lucru in Tuvalu, muncitorii din Tuvalu trebuie sa-si faca vizita medicala in Luxemburg? E lege in Luxemburg. Tare, nu? Stiati? Nu cred. De unde sa stiti? Dar eu de unde stiu?

Exact, pentru ca cineva, undeva, a calatorit, a invatat, are job, si mi-a spus si mie. :)

Stiti care e cel mai scump oras din lume? Luanda, in Angola. De unde stiu? Pentru ca am un vecin care a calatorit, si acum are un job acolo. “According to Mercer’s annual “cost of living” ranking, that was released today, Angola’s capital Luanda is the most expensive city in the world, ahead of more usual suspects like Hong Kong, Zurich…”

—

Cati romani sunt blocati la stirile si informatiile din Romania pentru ca nu stiu alta limba? Asa, fix asa, e si cu calatoritul.

Am fost la muzeu in Barcelona, unde am vazut “pe viu” picturi de Picasso. Nu poti intelege din carti si poze ce vezi cu ochii tai. Muzeul Picasso din Barcelona a fost momentul in care am realizat ca nimic nu se compara cu experienta traita.

Bineinteles, pentru unii nu inseamna ceva sa vezi o pictura de Picasso. Dar poate inseamna ceva sa manance pizza “originala”, in Napoli. Poate vederea oceanului in Dingle le da o revelatie (recomand Dingle, apropo, daca va place pustiul si linistea irlandeza). Poate vederea unor tunuri in Paris ii apropie mai mult de Revolutia franceza. Poate ii motiveaza sa invete franceza!

Cat pierdem pentru ca nu stim sa citim Voltaire in original? Sau Dante? Cat pierdem ca nu putem si nu stim despre Japonia decat ce primim in media, filtrat si stricat de viziunea altora?

Refectati la asta. Drama poporului nostru e tocmai ca aproape nu vrem sa ne conectam ideologic cu lumea europeana. Prin ignoranta de a nu sti limbi straine, prin indiferenta.

Uneori mai vorbesc cu medicul asta român, mutat in Elvetia, si-mi dau seama cat de mic sunt. Ma motiveaza macar limbile romanice sa le invat mai bine…

Dar aceste ganduri mi-au venit numai calatorind. Pentru ca, ce puteam afla la Vaslui, de unde sunt eu? Ce puteam invata daca ramaneam in Vaslui?

Poveste din Iasi

Am aflat o chestie azi, si o scriu pentru ca a inceput un nou an, si poate reflectati la asta.

Poveste din Iasi:

Acum ceva timp a murit sora bunicii. 90+ de ani.
Tanti Ana a fost o femeie foarte blanda, cea mai blanda femeie pe care am cunoscut-o vreodata. Mama mea e de 100 de ori mai dura, bunicile mele erau de 2-3 ori mai dure decat tanti Ana. O femeie extrem de blanda, care facea cea mai buna dulceata de trandafiri din lume. Adica, nu am mancat dulceata de trandafiri mai buna, niciodata. Nici macar bunica, sora ei, care crestea trandafiri in curte pentru dulceata, nici ea nu facea dulceata mai buna decat tanti Ana.
Sotul ei, nenea Relu, a murit la vreun an dupa tanti Ana. Si el, 90+, poate 95+ de ani. In tinerete fusese ofiter in Armata Romana, iar pe la 80 de ani inca sapa singur curtea. Avea viță de vie si facea vin... cel mai prost vin pe care l-am baut vreodata. :) Purta ochelari fumurii, iar asta pe vremea lui Ceausescu era... nu mai vazusem. Arata ca un mafiot. :) L-am intrebat de ce are ochelari fumurii, si mi-a spus ca, in razboi, cand a comandat "Inainte!" si a iesit din transee cu soldatii, a venit un obuz si l-a ingropat in pamant. L-au scos racanii, vanzadu-i cizmele afara. De atunci purta ochelari fumurii, de la pamantul ala intrat in ochi.

Tanti Ana a fost casnica, cum era pe atunci, iar nenea Relu era "imaginea familiei in public" (niciodata nu am vazut-o pe tanti Ana singura pe undeva). O familie de moda veche, o familie cu "traditii" vechi.
Matusa mea imi spune ca tanti Ana era "printesa familiei", nu ca bunica mea, sora ei, pe care viata o oțelise mai mult. (bunicii i-a murit un copil, de exemplu)

Aveau casa in cartierul Tatarasi din Iasi, o casa veche, batraneasca, "clasica", cu un mic cerdac/veranda in care stateam cand treceam pe la ei. O casa modesta, dar foarte cocheta si ingrijita (tanti Ana era casnica, dupa cum am spus). Perdelute la geamuri, milieuri, farfurioare de dulceata, casa retrasa de la strada, bariera de gradina intre strada si casa, vie cu bolta... Reusesc sa va creez imaginea?

Au murit tanti Ana si nenea Relu. De batranete, ca asa se spune cand mori la 90+ de ani.
Nu au avut copii.
Proprietatea a fost preluata de niste rude indepartate, care au avut grija de ei in ultima parte a vietii.

Azi am aflat ca NIMIC nu a ramas din toata povestea asta.
Neamurile indepartate au vandut, iar noul proprietar a ras cu buldozerul TOTUL. Teren gol e acum, in locul unde a fost casa aceea.
Am intrebat ce s-a intamplat cu obiectele personale, cu pozele, cu milieurile cu... nu stiu, macar sa fi scanat pozele!
Nu stim, nu se stie. Am sa ma duc la Iasi sa intreb lumea... poate nu s-au distrus chiar si albumele cu poze. Poate.

Iar textul asta e acum pentru ca... Ce ramane dupa noi? Cam nimic, nu? Sau, cum scria cineva, traim atat cat traiesc amintirile despre noi.

Ce "rezolutii" aveti pe anul asta? Vreti sa faceti ce? Conteaza ceva?
Pentru tanti Ana si nenea Relu cred ca a contat (doar) faptul ca au fost impreuna. De la 20+ la 90+. Poate de asta a si murit nenea Relu la vreun an, nu mai mult, dupa tanti Ana.