joi, 28 octombrie 2010

Lectii de matematica, online!




Site-ul sursa e math-pdr.com
Puteti intra pentru mai multe lectii.
Exista sectiunea Gimnaziu si Liceu. Eu astept lectiile de analiza, cred ca cineva ar trebui sa-mi re-explice capitolul despre limite de siruri si functii...

miercuri, 27 octombrie 2010

Nu va jucati cu chiriasii (mesaj plin de ura)

copy/paste a unui mesaj plin de ura de pe forumul Softpedia.
Mesajul scurt e: "daca sunt om cu tine fii om cu mine" sau "nu va jucati de-a sclavii cu chiriasii":

citez:
Am ajuns intamplator la acest subiect, de pe alt thread.
Din cate citesc (in diagonala) toata tigania a inceput de la 1000 de euro?
Faza e ca ei au o casa... si voi nu prea (mai) aveti ce pierde.
Eu mi-as baga piciorul in aia 1000 de euro, as strica in casa de 3500 de euro si daca fac scandal as spune: "aveti vreun contract cu mine?" Ca parca ei refuza sa admita ca exista un contract.
So, dati adresa imobilului si sigur se gasesc aici pe forum 3-4 baieti, tot "baieti de bine" care se vor comporta ca si cum casa nu ar fi a lor (normal ca nu e a lor! )
E foarte usor sa faci o paguba de 1000 de euro intr-o casa, pe bune. E simplu tare!

Daca spargeti 40% din gresia de pe jos si 50% din faianta din baie, oamenii vor trebui sa plateasca sa fie spart restul de 50% si apoi sa dea bani pentru materiale noi + manopera + +
Spuneti ca nu mai aveti apa curenta? PERFECT! Vin eu intr-o seara cu flexul si taiem toate conductele bucatele de 25cm... dureaza o ora, nu va costa nimic si va garantez reusita. Nici nu trebuie taiate, trebuie doar "piscate" din 25 in 25 cm... Sa se chinuie ei sa le taie apoi pentru a le inlocui.
Pe pereti, aveti la 10 ron spray cu vopsea, lasati-le un mesaj frumos.

Astea sunt chestii simple dar se poate "lucra" la chestii mult mai dure si anevoioase de reparat:
De exemplu, distrugerea cu barosul a planseului - turnarea unei sape durand doua saptamani, daca ne gandim la timpii de uscare.
Ce stiti despre instalatii electrice? Stiti ca, daca acea casa e veche, la impuscarea unui fir in perete, inlocuirea lui inseamna "decopertarea" peretelui? Asta inseamna spargerea tencuielii pana la caramida, inlocuirea firului si apoi retencuirea peretelui. Asta daca nu vor sa stea cu cabluri aparente prin casa.
O usa vopsita si un pistol cu aer cald = dezastru. Si exfoliem numai 10%, aleator, cat sa fie naspa de reparat elegant - oamenii sa trebuiasca sa exfolieze complet si apoi sa revopseasca.
Dormiti pe niste paturi, nu?
Cu un cutit si un cleste de cuie, le lasati niste rogojini in loc de paturi...
Repet: e foarte simplu sa se faca o paguba de 1000 de euro intr-o locuinta. Si nu se fura nimic!!
Au vreo dovada ca acea casa nu era asa cum le-o dati inapoi???
Intoarceti roata in favoarea dvs.

P.S.: a "pisca" cu flexul toate tevile dintr-o casa proprietate a unor ... mi se pare o gluma.. (imaginati-va cand vor da drumul la apa... alt parchet, alta distractie.)

luni, 25 octombrie 2010

Iasi

Desi blogul meu se numeste "Bucurestii de altadata" (nume luat dupa titlul cartii de Bacalbasa), astazi vreau sa va prezint un alt oras - IASI - ilustrat cu multe fotografii vechi:

Mai jos este o panorama a orasului... observati regimul de inaltime de atunci. :-)



Alte fotografii:





Pentru mai multe fotografii, exista o pagina de Facebook cu sute/mii de imagini ale Iasului de altadata...

Bostan la cuptor



Bostan la cuptor "made by Alin". YUMMY!
Alin, nu Alina. :-)

vineri, 22 octombrie 2010

Robin Williams... (nu cred ca trebuie sa scriu mai mult :) )

Povesti cu tantari... fragment din romanul "Cavalerii" de Ioan Dan

—Te înseli, prietene, bolborosi Costache. Mie numai de lipitori... ca în balta Calugarenilor... adica în Neajlov... numai una nu canta frumos, se înviora Costache amintindu-si despre ce voia sa vorbeasca. Dar cand sunt broaste multe la vreme de seara frumoasa, cand cerul e laptos si dulce ca o fata de mama, sa stai la marginea lacului si sa asculti un cor de broaste. Atunci dibacesti cum îti picura pacea în suflet. Cu tantarii e alta chestie, zise, aparandu-se de niste tantari mai îndrazneti. Da, da, e alta chestie, lua-i-ar dracu! astia parca sunt boieri. Ziua dorm, iar noaptea socot cum sa-ti suga sangele. Eram odata cu Zambilica langa Balta Brailei. Ma urmareau niste turci pe care i-am prostit cum se poate mai bine. Cand am scapat de ei, ne-au împresurat tantarii. La început se adunasera din aia marunti si nu i-am bagat în seama, aflandu-se ceva discutie între mine si Zambilica. Dupa un timp, simt ca narodul de armasar nu ma mai asculta si o rupe la fuga de manca pamantul. Înserase. Nu se vedea prea bine, dar stii ca eu am ochiul ager. Ma uit îndarat. tantarii mici cat bobul de grau veneau dupa noi în linie de bataie, cu trompele ridicate ca niste ace. Nu m-am sinchisit de ei, însa bag de seama ca în spatele lor zburau altii cat graurii cand e coapta holda de grau. Mai la urma, se vanzoleau unii cat gainile crescute la boabe. Trompele astora ajungeau mai lungi de un cot. Zic: „Zambilico, fa pasii mari, narodule! Daca ne apuca aia din spate, dracu’ e al nostru. S-a zis cu noi!” Primele roiuri trec pe deasupra noastra fara sa ne atace. Apoi, ne ajung ceilalti. Scot maciuca, lovesc din toate puterile în norul din spate, dar mi se rupe maciuca în oasele lor. Zambilica lucra din picioare temeinic. Zic: „Zambilico, baiatule, daca ne prind astia cu trompele, aleluia! De-acum ne-am ars.” Norocul nostru sa dibacim o casa parasita. Intra acolo ca turbatii si apucam sa închidem usa dupa noi taman la vreme. Cand sa rasuflam usurati, bag de seama ca trompele lor intrau prin lemnul usii ca în branza. O vreme le-am rasucit trompele cu mana si le-am legat între ele. Apoi, n-a mai fost chip. Erau prea multi. Daca nu gaseam ceva degraba, intrau peste noi. Ma sui în pod si dau foc acoperisului de stuf. La putina vreme toata casa era o mare de flacari. Mirosul de tantari prajiti se simtea cale de o posta. S-a facut casa scrum dimpreuna cu ei.
—si alde matale pe unde ati iesit? întreba Ciripoi-fiul.
Ciripoi-tatal, care crapa de placere sa asculte povesti desuchiate, se rasti la el:
—Taci dracului, narodule! Domnul Caravana e om cu scaun la cap. O fi stiutara dumnealui sa dibaceasca o iesire. Iar daca si-a facutara cruce cu limba, asa cum se cade în fata spurcaciunilor, sau a rostitara ceva facaturi, putea sa ramana chiar acolo.

Dedicatie pentru Ioan T. Morar

Dedicatie pentru Ioan T. Morar:
"Iti lingi in cur seful ca s-ajungi un sef mai mic?
Da-te-n gatu` matii!"


marți, 19 octombrie 2010

Problems with a Toshiba laptop

Good day, Toshiba,
I have a big problem and I need your advice.
I bought a laptop in April 2008, a Toshiba Satellite A200-27R. (from laskys.com website)
In 2009 the motherboard has broken (the computer was keeping restarting) and it was changed by the warranty. After this operation I've bought an extension of warranty, from 1 to 3 years.
Now, we are in 2010 and my motherboard have the same symptoms - I will go with the laptop in service and they will change again the motherboard.
I use the laptop at home, it never leaves the room, I don't keep it open overnight, I use it only when I come back from work (4 hours a day in weekdays and full-time in weekends)...
My questions are simple and I need simple answers:
1. what will I do in 2011 when my laptop will not be under the warranty anymore and I will experience the same problem?
2. let's suppose if you experience the same problems like mine with your machine... maybe in two years you will want to buy a new laptop for your family, will you choose Toshiba anymore?
3. let's say that you are an active person over the hardware forums, you work for a newspaper and you have a blog. If your laptop is broken two times with the same problem, will you publish an article and will you speak to anybody about the Toshiba hardware?
If you can help me only with an answer at the first question, I thank you for that.

Distractie de QuarkXPress

Asta a fost facuta, cred, pentru atunci cand se plictisesc DTP-istii prin redactii... :-)



luni, 18 octombrie 2010

Bani din bloguri (bobby voicu)

Ma uitam ieri la Stirile ProTV. De obicei nu ma uit la Pro, dar pe Antene si Realitatea era UN CACAT - CONGRESUL PSD.
Ma uitam deci la Pro si un subiect a fost "bani din blogareala".
Interviu cu Bobby Voicu, care ne spunea ca afacerea lui cu blogul se ridica undeva pe la 100.000 de euro anual. El fiind platit de firme sa scrie despre produsele lor.

Am facut cateva rationamente elementare:
1. Cine e Bobby Voicu incat firmele sa investeasca atatia bani in el? Eu am auzit de el de la Adrian Ciubotaru (tipul ala care se cotea sa-mi restituie 50 de euro), daca el nu lucra la noi cateva luni nici nu as fi auzit de el. De exemplu, nu stiu cati din colegii mei de birou (si implicit fosti colegi cu A.C.) au fost atenti la ce vorbea omul incat sa auda de Bobby Voicu.
Nu mai spun de prietena mea si de toti colegii si prietenii ei, care habar nu au de numele asta (Adrian Ciubotaru si/sau Bobby Voicu)...

2 (mai important decat 1., si motivul acestei postari) -> voi, daca ati sti ca unul e platit sa vorbeasca despre X sau Y ati mai baga in seama ce spune? Adica, daca un bloger lauda o camera foto, si voi stiti ca e platit sa o faca, ii credeti postarile? Iau aleator ceva de genul: "Wow, Panasonic a scos o camera foarte tare, m-au platit X euro sa vorbesc de bine despre ea. E KUL!"... Crede cineva CACATUL ASTA? Ca eu nu...
E ok sa faci bani din laudatul produselor, dar nu fa din asta un motiv de lauda. (va place formularea? :) )
E de cacat sa apari pe TV si sa spui: "fraierilor, eu fac 100.000 de euro din laudatul camerelor Panasonic." Sunt curios cati s-au simtit mintiti, crezand ca ce spune un blogger sau altul e pe bune, sunt chiar opiniile lui obiective.

3. Daca as fi o companie care produce "oarece", de ce as investi mii de euro intr-o campanie pe bloguri?
Ma gandesc la comportamentul meu de cititor de bloguri: nu prea dau click si nu sunt interesat de produsele promovate pe bloguri. Mai ales unele despre care STIU ca sunt promovate pe bani (adica apare unul la TV si spune: companiile imi dau bani sa le laud produsele).

Desi lucrez intr-o agentie de publicitate, faza cu datul banilor (atat de multi) unora care sunt cunoscuti pe o nisa atat de ingusta mi se pare ciudata.
Ma astept sa vad toti bloggerii cu camere Panasonic, toti blogerii cu aceleasi toale, toti cu aceleasi parfumuri, toti sa citeasca aceleasi carti, toti sa urmareasca aceleasi linkuri si bloguri. :-) Dar nu fac toti la fel, nu? Atunci inseamna ca din cei 0,0001% din populatie care au si urmaresc bloguri multi nu sunt interesati de produsele promovate pe blog.
So, pana la urma, de ce sa investesc mii de euro? IN CE?



P.S.: pe principiul "cine se aseamana se aduna", ma intreb cati bani are de restituit Bobby Voicu si cui... LOL

miercuri, 13 octombrie 2010

shorpy.com

High-resolution vintage photo archive with thousands of HD images.
www.shorpy.com

Cum se imbracau valahii... (fragment din "Cavalerii" de Ioan Dan)

Un bărbat între două vârste, îmbrăcat fără podoabe, anunţă sosirea soliei valahilor. Împăratul ridică privirile, întrerupându-şi discuţia cu ambasadorul Franţei, dornic să-i vadă pe trimişii lui Mihaivodă. Curtenii la fel de curioşi îşi alintară batistele subţiri, folosind mişcări graţioase. Aveau prilejul să-i cunoască pe învingătorii turcilor în marea luptă de la Călugăreni. Se zvoniseră multe despre valahii de la Dunăre. Unii spuneau că sunt păroşi, înspăimântători la chip, voinici dar cu picioarele strâmbe, cu mâinile mai jos de genunchi, îmbrăcaţi în piei de oaie şi lipsiţi de darul vorbirii. Alţii, care trecuseră vremelnic prin Ţara Românească, vorbeau despre bărbaţi şi femei frumoşi la chip, îmbrăcaţi în straie minunate, înalţi, ageri la mână şi la minte. Dar puţini îi credeau, dintr-o pornire firească spre a descoperi lucruri ieşite din comun.
Dacă la trecerea celor doi ambasadori curtenii făcuseră un larg culoar, de data aceasta, conţii şi contesele, marchizii şi marchizele, baronii şi baronesele, prinţii mai mici sau mai mari, generalii şi dregătorii, mătuşile sau nepoatele mai marilor imperiului se călcară graţios pe picioare, se împinseră cu delicate scuze, bulucinduse unii peste alţii. Omul de la uşă citi cu voce tare, pe hârtia ce o ţinea în palmă cu multă eleganţă:
— Domnul Cae Indru, prinţ de sânge al valahilor.
Se auziră hohote discrete. Cae coborî cele câteva trepte şi se opri o clipă, rotinduşi privirile îndrăzneţe prin sală. Hainele lui din catifea neagră, bine strânse pe corp, îi scoteau în evidenţă desăvârşirea formelor. Umerii largi, şoldurile înguste, picioarele lungi încălţate în cizme din piele subţire, frumuseţea chipului său scoaseră un murmur de admiraţie. Mândrele doamne se priviră între ele ridicând sprâncenele a uimire. Cae merse cu fruntea sus până la câţiva paşi de tronul imperial. Acolo îşi săltă pălăria complet neagră, lipsită de obişnuitele pene sau panglici, şi execută cel mai elegant salut ce se văzuse în ziua aceea la Praga.
— Gut, gut! scăpă împăratul. Tinere prinţ, admir frumoasa îmbrăcăminte a domnieitale dar mă miră lipsa podoabelor care le-ar fi adus mai multă strălucire. Sunt oare valahii atât de săraci?
— Sint, măria-ta. Minunatele noastre bijuterii le-am sacrificat pentru nevoile războaielor. Iar oamenii noştri, adică primii apărători ai creştinilor, cei care au pus piepturile la Călugăreni în faţa puhoiului turcesc, pentru apărarea Ţării Româneşti, a Transilvaniei, a Ungariei, a Austriei şi a curţii de la Praga atât de strălucitoare prin bogăţiile ei, nu mai au nimic.
(...)
— Domnul Chirilă Zece Cuţite.
Privirile lui Rudolf şi ale curtenilor cătară lacome spre uşă, în speranţa că vor descoperi măcar acum ceva cusururi strălucitoarei solii. Chirilă porni dea lungul zidului viu. Purta un minunat costum albastru, cu haina strânsă pe corpul său atletic şi pantalonul coborât peste cizme. Ţinuta lui dârză, uşor aplecată spre asprime, faţa colţuroasă, nu lipsită de frumuseţe, dar mai ales eleganţa sobră a gesturilor, scoaseră primele exclamaţii de admiraţie. Tânărul se opri în faţa tronului şi salută cu graţie desăvârşită.
(...)
— Domnul Ducu cel Iute.
Un tânăr nu prea înalt, dar armonios împlinit, cu faţa dulce, cu o uşoară culcare roz în umerii obrajilor, se opri lângă tron şii ură sănătate împăratului, folosind cu meşteşug nemţeasca vorbită de vienezi.
— Medicul valah Costache Caravană.
Costache, pe care-l strângeau cizmele noi, călcă plin de măreţie printre şirurile de curteni. Auzise mai de mult despre obişnuita pântecăraie a împăratului şi dintr-o pornire vicleană îi ceruse lui Indru să-l treacă drept medic pe hârtia secretariatului. Rudolf al doilea, ce nu scăpase complet de chinurile lui. Întrebă cu viu interes:
— Eşti medic, domnule?
Costache nu o rupea nemţeşte, astfel că preferă maghiara, bine cunoscută la curtea din Praga.
— Am această plăcere, măriata. Dar spre deosebire de medicii Apusului, nu lucrez cu hapuri sau tămăduiri îndelungate. Un medic bun trebuie să aline degrabă durerile bolnavului, fără să-l chinuie cu tot felul de încercări.
— Magnific! murmură împăratul. Cunoşti un tratament bun pentru durerile de stomac?
— Fără îndoială, măriata.
Ceremonia primirilor luă sfârşit, dintr-o firească grabă a celui dintâi om al imperiului. Nobilii curteni se înghesuiră în jurul lui Indru, admirândui frumoasa îmbrăcăminte. Chirilă şi Ducu se bucurară de aceeaşi atenţie.
— Vă îmbrăcaţi cumva la Paris sau la Londra? se interesară câţiva tineri.
— Nu, domnilor, zâmbi Cae. Numai la Braşov. Croitorul nostru, domnul Izidor Cipai, se dovedeşte un meseriaş desăvârşit.
— Excelent, excelent! fură cuprinşi de entuziasm tinerii. Vom merge la Braşov. În toată Europa nu am văzut o mai mare eleganţă a croielilor.

miercuri, 6 octombrie 2010

Nu-i dati bani cu imprumut lui Adrian Ciubotaru!


Ma chinuiam de mult sa scriu cateva cuvinte despre titlu, am asteptat sa se intample ceva. Dar dupa mai bine de un an de asteptari, pot spune ca Adrian Ciubotaru nu-si plateste imprumuturile?

Povestea sta cam asa: omul era la inghesuiala si mi-a cerut cu imprumut niste bani. Fiind coleg de serviciu cu mine, am zis ca e ok, i-am dat. Apoi s-a dat cotit, a fost dat si afara din job, treaba era grea.
Mi-a mai spus in unele dati ca face tot posibilul, etc etc.

Acum vreo doua luni a trecut pe la jobul de unde a fost data afara (nu stiu exact de ce a trecut) asa ca l-am "prins" si i-am luat ochelarii de soare, pana imi da inapoi datoria.
Da, ochelarii nu valoreaza mare branza dar mi-a placut sa-l vad urcand pana la birou spunandu-mi "zilele astea fac rost de bani si vin sa-mi iau ochelarii inapoi". LOL

Textul asta nu ar fi existat daca azi nu aflam ca i s-a mai intamplat unui coleg sa-i imprumute lui Adrian Ciubotaru bani si sa nu-i mai vada inapoi.
Daca el nu a facut nimic, inseamna ca textul asta e scris pentru amandoi.

Concluzia e cea din titlu: "Nu-i dati bani cu imprumut lui Adrian Ciubotaru!"

Peace!


SI UN ARTICOL CEVA MAI NOU, CARE SE POTRIVESTE FOARTE BINE CU CEL DE MAI SUS.

------------------------------------------------------------------
P.S.: aveam o parere si despre alte proiecte in care este implicat omul de mai sus, dar cica e naspa sa scriu cu ce proiect exact nu ma impac eu... CU ORICARE IN CARE LUCREAZA CIUBOTARU, sa las "extinsa" problema. LOL
Ma gandesc acum la toti cei care "se aduna" cu A.C. si au datorii la altii... oare daca as aduna sumele, la ce valoare as ajunge?

P.S.2: cumpara cineva niste ochelari de soare din plastic? Sunt frumos impachetati, cu amprentele posesorului pe ei... :)

Excursie la Barcelona: 3 nopti, cost sub 200 de euro toate cheltuielile



marți, 5 octombrie 2010

Piramida lui Maslow (2)

Cu putin timp in urma scriam cate ceva despre Piramida lui Maslow. Ma intrebam atunci "pe ce treapta am mai ajuns... am coborat, am urcat?"

Azi ma simt pe treapta trei de jos in sus: "People at this level are striving for acceptance by their peer group and seeking respect as an individual in comparison to others (beating the competition, winning the war, trouncing an enemy, achieving success, gaining status, collecting toys, being beautiful, etc). " Mai exact, problema mea e la "beating the competition, winning the war".

In momentul in care mai bine de jumatate din echipa din care faci parte lucreaza ca la stat, e greu sa depasesti aceasta treapta.
Azi cred ca intr-o competitie adevarata, o echipa care pierde 5 zile pentru a trimite ceva in productie, ceva care e terminat deja, dar "clientul" nu e in stare sa dea un telefon, aceasta echipa va pierde.

Mi-a placut tot timpul sa fiu in echipa castigatoare. Am lucrat in mai multe medii, am lucrat pentru ziare locale, pentru ziare "pionier" (care apoi au dat faliment - alta discutie), am lucrat freelance, am lucrat "over the internet".
Oricare ar fi fost nivelul, multumirea interioara era ca "we are beating the competition". Echipa ziarului local a fost (si poate mai este) cea mai tare echipa din judet, cu cei mai buni redactori; in echipa ziarului gratuit aveam multumirea ca suntem singurii din capitala care incearca asa ceva; cand lucram freelance mandria mea era ca totul mergea foarte repede, ca reuseam sa "deliver" intr-o seara o munca de om angajat full-time, pentru ca EU eram cel care facuse sistemul de lucru, "the work flow" cum ar spune englezul (caci lucram pentru UK)...

Azi, in 2010, trebuie sa astept 3-4 zile pentru ca un proiect terminat sa obtina aprobari de la cineva exterior echipei, unul pe care il doare in cur de ce face, pentru ca e un simplu impinge-tava la un cacat de multinationala, dar noi trebuie sa i-o sugem ca el ne da bani... Sistemul asta de gandire e un rahat si zilele astea sunt foarte trist...

Simturile incep sa adoarma daca nu exista provocare, si asta se intampla cu echipa din care fac parte.
Cand va fi concurenta pe bune, oamenii astia vor recupera extrem de greu... Ma lupt sa nu ajung la fel...

Cum se lauda un vin... (fragment din "Cavalerii" de Ioan Dan)

- Ce vinuri ai?
- Un roşu de Şard, care îţi retează picioarele după a treia cană. Care te lasă năuc la a patra şi...
- Nu! Nu, jupâne! grăi mânios Cristache Mutu. Vor beşti despre el ca despre un duşman. Rubiniul de Şard e dulce-amărui ca adierea vântului de primăvară. La a doua cană e încins ca pământul arat proaspăt, din care ies aburii calzi. La a treia cană e blând ca holda coaptă. La a patra, neruşinat ca viile pârguite, care-şi arată sânii de sub frunze. La a cincea, aspru ca zilele sfârşitului de noiembrie. La a şasea, adânc şi tainic, aşa cum e pământul sub omătul mare. La a şaptea, sunt puţini băutori care îl mai pot ase măna cu ceva.
- Vai, domnule! se miră Goliat. Sunteţi poet?
- Mai rău, prietene. Sunt hangiu.

Mancare la cuptor si cuptor roman

Ceva rapid, un pui cu cartofi si niste bostan copt... Alina e bucatarul.