marți, 5 octombrie 2010

Piramida lui Maslow (2)

Cu putin timp in urma scriam cate ceva despre Piramida lui Maslow. Ma intrebam atunci "pe ce treapta am mai ajuns... am coborat, am urcat?"

Azi ma simt pe treapta trei de jos in sus: "People at this level are striving for acceptance by their peer group and seeking respect as an individual in comparison to others (beating the competition, winning the war, trouncing an enemy, achieving success, gaining status, collecting toys, being beautiful, etc). " Mai exact, problema mea e la "beating the competition, winning the war".

In momentul in care mai bine de jumatate din echipa din care faci parte lucreaza ca la stat, e greu sa depasesti aceasta treapta.
Azi cred ca intr-o competitie adevarata, o echipa care pierde 5 zile pentru a trimite ceva in productie, ceva care e terminat deja, dar "clientul" nu e in stare sa dea un telefon, aceasta echipa va pierde.

Mi-a placut tot timpul sa fiu in echipa castigatoare. Am lucrat in mai multe medii, am lucrat pentru ziare locale, pentru ziare "pionier" (care apoi au dat faliment - alta discutie), am lucrat freelance, am lucrat "over the internet".
Oricare ar fi fost nivelul, multumirea interioara era ca "we are beating the competition". Echipa ziarului local a fost (si poate mai este) cea mai tare echipa din judet, cu cei mai buni redactori; in echipa ziarului gratuit aveam multumirea ca suntem singurii din capitala care incearca asa ceva; cand lucram freelance mandria mea era ca totul mergea foarte repede, ca reuseam sa "deliver" intr-o seara o munca de om angajat full-time, pentru ca EU eram cel care facuse sistemul de lucru, "the work flow" cum ar spune englezul (caci lucram pentru UK)...

Azi, in 2010, trebuie sa astept 3-4 zile pentru ca un proiect terminat sa obtina aprobari de la cineva exterior echipei, unul pe care il doare in cur de ce face, pentru ca e un simplu impinge-tava la un cacat de multinationala, dar noi trebuie sa i-o sugem ca el ne da bani... Sistemul asta de gandire e un rahat si zilele astea sunt foarte trist...

Simturile incep sa adoarma daca nu exista provocare, si asta se intampla cu echipa din care fac parte.
Cand va fi concurenta pe bune, oamenii astia vor recupera extrem de greu... Ma lupt sa nu ajung la fel...

Niciun comentariu: