O problema cu mai multe solutii

Primita de pe net:

Intrebare la un examen
 de fizica la universitatea din Copenhaga:
 Cum se poate masura inaltimea unei cladiri, cu un barometru?


Raspuns student (1): Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului +
 lungimea 
 sforii.
 
 
 

Studentul a fost dat afara de la examen.
 A facut contestatie, care a fost acceptata pentru ca s-a considerat
 ca intrebarea nu impunea o anumita solutie. Dar cum raspunsul sau nu
 putea edifica 
examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la
 cursul respectiv, o 
 noua examinare a avut loc.
 
 
 


Raspuns student (2): Se arunca barometrul de pe cladire si se masoara timpul pana la impactul cu solul. Inaltimea cladirii = (g*t^2)/2.
 
 
 

Examinatorul solicita o alta 
 solutie.
 


Raspuns student (3): Daca este o zi insorita, se aseaza barometrul pe cladire si se masoara umbra de pe sol.
 Cunoscand lungimea barometrului si a umbrei, totul se reduce la o simpla
 problema de asemanare.
 
 
 

Examinatorul solicita o alta solutie.
 


Raspuns 
 student (4): Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat
 sa oscileze liber la sol si pe cladire. Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia
 gravitationala (g), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia "g".
 
 
 

Examinatorul solicita o alta solutie si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa.
 


Raspuns 
 student (5):
 
 Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol si pe cladire - presiune care
 variaza cu inaltimea - si determinarea inaltimii cladirii in functie de variatia
 de presiune. Dar 
 aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea
 va mai propun una (6):
 
 Se poate propune administratorului cladirii un targ
 avantajos: Imi 
 puteti spune in schimbul acestui frumos barometru care aste
 inaltimea 
cladirii?

 
 
 

Studentul acesta a fost NIELS BOHR, singurul absolvent al 
 universitatii din Copenhaga laureat al premiului 
 Nobel.



Totusi, laureatul Nobel, Bohr, a avut o mica problema la capitolul "Procopiu"...

In atomic physics, the Bohr magneton (symbol μB) is a physical constant of magnetic moment of electrons. It was discovered in 1913 by Romanian physicist Ştefan Procopiu[1] and rediscovered independently two years later by Danish physicist Niels Bohr. It is sometimes called the Bohr-Procopiu magneton. (Wikipedia)
La scoala ni s-a zis ca Bohr a "ciordit" idea lui Procopiu... a descoperit ce exista deja "TWO YEARS LATER"??? Ma rog...

Faza cu barometrul e buna. :-)