Alinei ii intarzie ciclul si unul din sutele de motive ar fi ca e insracinata.
Nu e un gand care sa ma sperie, pana la urma, la 32 de ani ai mei era timpul sa am un copil.
In seara asta gandeam la chestiunea asta cu copiii si mi-am dat seama ca nu as putea fi un tata grozav. Nu ca as sta prost cu rabdarea sau as sti prea putine poezii. In plus, am spalat copii la fund si le-am dat mancare cu lingurita (Andrei, daca citesti asta, despre tine e vorba :) ).
Mi-am dat seama ca nu as putea fi un tata prea bun pentru ca as trata copilul ca pe un adult. Dur, fara sa-i scuz nici o greseala. Nu sa-l pedepsesc fizic dar sa-i explic ca unui adult, cu cuvintele unui adult.
Cand te gandesti mult la o chestie, momentul in care ea se intampla nu cred ca e momentul zero. Momentul zero e cand ai inceput sa te gandesti la ea.
Mi-am pus dde multe ori problema unui copil, asa ca, in mintea mea, el exista deja.
Si poate de asta nu as putea sa-l tratez ca la "momentul zero".
Stiu ca gresesc cu gandurile astea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu