Am mai scris, cred, de Stefan Ciubotarasu. Sau Ciobotarasu, dupa cum vad ca e corect. (cred ca toata lumea facea confuzia)
Azi am vazut un articol mai amplu in Obiectiv - editia de Vaslui.
Dau copy/paste la un fragment:
......
Am descoperit că, la Lipovăţ, locul în care s-a născut, Ştefan Ciobotăraşu este o icoană vie în inimile intelectualilor şi sătenilor. Aceste timpuri şi aceşti ani sunt cei mai potriviţi pentru a-l repune pe Ştefan Ciobotăraşu în drepturi, pentru a-l căuta acolo unde l-a trimis pe lume Dumnezeu, pe 21 martie 1910. Cum casa în care s-a născut a fost refăcută şi vândută de câteva ori şi şi-a tot schimbat locatarii, ne rămâne şcoala de explorat. Pe atunci, se numea Şcoală Mixtă de Tip Urban Lipovăţ. Aici a urmat patru clase în condiţii de război, cu lipsurile de atunci. În anul 1917-1918, Ştefan Ciobotăraşu urma cursurile clasei I, la învăţătoarea Melania Teodorescu. Pentru că în localul şcolii a fost improvizat un spital de campanie şi un sediu al crucii Roşii, elevii au învăţat în biserica din sat, cu hramul “Sfântul Gheorghe”.
“Mama lui a fost ambiţioasă şi, în 1921, l-a trimis ucenic la Bucureşti, la Ene Filipescu, maestru pantofar renumit. În loc să înveţe cizmărie, Ştefan Ciobotăraşu a prins dragoste de teatru, pentru că Ene Filipescu avea drept clintelă personalul Teatrului Naţional din Bucureşti. Ducând actriţelor şi actorilor pantofii care îi dădeau la reparat, aceştia îi dădeau în loc de bacşiş bilete pentru a intra gratuit la teatru, sus, la «cucurigu», după cum spune în memoriile sale”, povesteşte Vasile Sprîncenatu, actual profesor de istorie al şcolii.
În 1924, se întoarce la Vaslui, cu gândul să facă şcoală, să devină actor. Se înscrie la Liceul “Mihail Kogălniceanu”. În 1929, pleacă la Iaşi pentru a-şi încerca norocul în lumea teatrului.
“Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate, să ai facultatea înnăscută de a putea fi sincer încât să te prindă tot ceea ce faci, fiindcă nu toţi avem acest har, sărmanii de noi. Apoi, ca parte intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat şi modestia şi, numai după aceea, meşteşugul şi bineînţeles... controversele despre talent”, spunea el.
Daca v-a placut, dati click si ctiti mai mult
Acasă la Ştefan Ciobotăraşu
AICI e si o micro-monografie.
Edit 2012:
Pentru ca articolul nu mai era pe site-ul "Obiectiv", am dat cateva telefoane si am reusit sa-l re-obtin.
Toate drepturile apartin ziarului:
Acasă la Ștefan Ciubotărașu
S-au împlinit 100 de ani de la nașterea actorului
Ștefan Ciobotărașu. Cu acest prilej, comuna Lipovăț a fost în sărbătoare. Mai
întâi, Căminul Cultural care îi poartă numele, apoi școala al cărei patron
spiritual a devenit în 2003 au adunat laolaltă peste 100 de personalități din
județ, locuitori ai satului și oaspeți veniți să îl cinstească pe unul dintre
cei mai populari actori ai României.
Recunosc, mi-am dorit de când mă știu să iau drumul
spre Lipovăț, în căutarea urmașilor actorului Ștefan Ciobotărașu. Pe Constantin
Tănase l-am pomenit de-a lungul timpului cu toții, pe măsura talentului și
locului uriaș pe care îl ocupă în ierarhia teatrului, în timp ce de marele
Ciobotărașu ne-am amintit doar vremelnic, niciodată atât cât ar fi trebuit.
Însă, modest și hâtru, cum a fost întreaga viață, Ștefan Ciobotărașu a așteptat
răbdător 100 de ani să ne readucă aproape lumea calmă și blândă pe care a
reușit să o așeze, ca într-o oglindă, în amintirile pe care ni le-a lăsat, în versurile
sale, în opera sa artistică, atât în cinematograf, cât și în teatru, în urmele
din țărâna de pe drum și în inimile consătenilor săi.
Am descoperit că, la Lipovăț, locul în care s-a
născut, Ștefan Ciobotărașu este o icoană vie în inimile intelectualilor și
sătenilor. Aceste timpuri și acești ani sunt cei mai potriviți pentru a-l
repune pe Ștefan Ciobotărașu în drepturi, pentru a-l căuta acolo unde l-a
trimis pe lume Dumnezeu, pe 21 martie 1910. Cum casa în care s-a născut a fost
refăcută și vândută de câteva ori și și-a tot schimbat locatarii, ne rămâne
școala de explorat. Pe atunci, se numea Școală Mixtă de Tip Urban Lipovăț. Aici a urmat patru clase în condiții de
război, cu lipsurile de atunci. În anul 1917-1918, Ștefan Ciobotărașu urma
cursurile clasei I, la învățătoarea Melania Teodorescu. Pentru că în localul
școlii a fost improvizat un spital de campanie și un sediu al crucii Roșii,
elevii au învățat în biserica din sat, cu hramul "Sfântul Gheorghe".
"Mama lui a fost ambițioasă și, în 1921, l-a
trimis ucenic la București, la Ene Filipescu, maestru pantofar renumit. În loc
să învețe cizmărie, Ștefan Ciobotărașu a prins dragoste de teatru, pentru că
Ene Filipescu avea drept clintelă personalul Teatrului Național din București.
Ducând actrițelor și actorilor pantofii care îi dădeau la reparat, aceștia îi
dădeau în loc de bacșiș bilete pentru a intra gratuit la teatru, sus, la
«cucurigu», după cum spune în memoriile sale", povestește Vasile
Sprîncenatu, actual profesor de istorie al școlii.
În 1924, se întoarce la Vaslui, cu gândul să facă
școală, să devină actor. Se înscrie la
Liceul "Mihail Kogălniceanu". În 1929, pleacă la Iași pentru
a-și încerca norocul în lumea teatrului.
"Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate,
să ai facultatea înnăscută de a putea fi sincer încât să te prindă tot ceea ce
faci, fiindcă nu toți avem acest har, sărmanii de noi. Apoi, ca parte
intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat și modestia și, numai după
aceea, meșteșugul și bineînțeles... controversele despre talent", spunea
el.
Despre talentul și harul cu care Dumnezeu l-a
înzestrat pe Ștefan Ciobotărașu avem timp să vorbim. Să mergem deocamdată pe
urmele lui prin satul în care s-a născut și a copilărit.
Căminul Cultural "Ștefan Ciobotărașu". Ora
11. Este pentru prima dată când îi calc pragul. Se simte sudoarea care a curs
de pe frunțile celor care au respirat aici de-a lungul timpului. Este un loc
unde se întâmplă multe. Afișe cu Ștefan Ciobotărașu, o expoziție cu el în
diferite roluri în teatre și filme. Sunt fericită, dar directorul Marcel Rusu
este în febra pregătirilor pentru evenimentul care va avea loc într-o oră și
jumătate, așa că pornesc spre primăria care se află la doar câțiva metri.
Amintirile primarului
Aceeași eleganță primitoare și în primărie. Sunt
poftită imediat în biroul primarului, Valerian Hriscu. Mulțumit că am venit cu
drag pe locurile natale ale celui care este, alături de Virgil Trofin și Lucia
}ibuleac, cea mai mare personalitate pe care a dat-o Lipovățul, îmi povestește despre
fascinația pe care a avut-o pentru actor: "Dintotdeauna mi-am dorit să fac
ceva pentru cinstirea memoriei lui Ștefan Ciobotărașu. Încă din facultate am
stat la un unchi de-al meu care îi fusese prieten bun. Eu am ajuns în Iași în
1970, an în care Ciobotărașu a murit, dar unchiul meu, profesorul Neculai
Ichim, mi-a povestit cum tocmai se întâlnise cu el, cu puțin timp înainte de a
muri pe 27 august 1970. Făcuseră amândoi un chiolhan la București. Mi-am spus
de pe-atunci: dacă am să am posibilitatea, voi face ceva pentru acest om.
Dumnezeu m-a readus acasă, la Lipovăț, în 2000, iar prioritatea mea a fost
renovarea căminului cultural, transformarea lui. Din 7 noiembrie 2003, centrul
nostru cultural poartă numele marelui nostru actor, Ștefan Ciobotărașu, fiu al
satului. Mi s-a împlinit un vis".
Cineva le aranja parcă pe toate. "A fost ca un
făcut. Când îți dorești ceva, se împlinește. Am găsit la o secție de la noi 200
de kilograme de bronz, l-am contactat pe sculptorul Gheorghe Alupoaei, care i-a
realizat bustul. M-am dus apoi cu mulajul la Izolatoare și am reușit să finisez
acolo bustul de bronz, în greutate de 253 de kilograme", continuă
primarul.
După ce, de la 7 noiembrie 2003, Căminul Cultural s-a
numit "Ștefan CIobotărașu", cadrele didactice de la școală au dorit
să îl aleagă patron spiritual tot pe Ciobotărașu. "Așa a fost să fie.
Astăzi, Ștefan Ciobotărașu ne este, de dincolo de lume, aprope. Ne dorim să îl
omagiem în fiecare an și, mai ales, vreau să îl fac și cetățean de onoare al
comunei și să contribui la apariția unui volum de versuri scrise de el",
adaugă primarul.
Născut în Lipovăț, primarul Valerian Hriscu este un
martor viu al trecerii prin sat a lui Ștefan Ciubotărașu: "Îmi amintesc,
aveam vreo șapte ani, eram în capul podului de lemn care se construia în fața
primăriei. Deodată, a apărut Ștefan Ciobotărașu înaintea noastră, cu o sacoșă
cu bomboane în mână. Ne-a dat la toți copiii câte două-trei bomboane. Era
îmbrăcat cu un pantalon lung, cu găici, purta vestă, cămașă albă cu dungi, cu
mâneci lungi. Era bun și blajin, ne-a mângâiat pe toți pe cap. De aceea el a
fost și este pentru mine o personalitate de excepție. M-am lăudat totdeauna, și
în liceu, și oriune am fost, că sunt consătean cu marele actor Ștefan
Ciobotărașu".
În fiecare an, la sfârșitul lunii martie, numele lui
Ștefan Ciobotărașu este pe buzele celor din Lipovăț. Toate cadrele didactice
din comună pregătesc programe artistice pentru aniversarea zilei școlii, cu
elevi din cele cinci sate componente: Lipovăț, Chițoc, Corbu, Fundu-Văii și
Căpușneni.
Anul acesta, pe 21 martie, la Centrul Cultural
"Ștefan Ciobotărașu", a avut loc simpozionul "Centenar Ștefan
Ciobotărașu", unde s-a prezentat filmul documentar "Ștefan
Ciobotărașu la umbra unui vis", oferit cu generozitate de fiica actorului,
doamna Magda-Fotescu Ciobotărașu. Ioan Mancaș, directorul muzeului vasluian, și
Gelu Voicu Bichineț, directorul Bibliotecii Județene "Nicolae Milescu
Spătarul", au susținut comunicări. Învățătorul Dorin Pânzariu a fost
moderatorul evenimentului. "Anul acesta, parcă a fost mai frumos ca
oricând", spune nostalgic primarul Valerian Hriscu.
Oamenii mișună, dar nu la biserică!
De la primărie la școală ajungi urcând un drum plin
de suișuri și curbe, care ascund ochiului ce urmează. Dar, odată ajuns în
curtea largă, plină de viață a școlii proaspăt fardată, ca de sărbătoare, te
întâmpină elevi care salută cu atâta naturalețe și drag, încât te molipsești și
tu de cumsecădenia lor. La fel, cadrele didactice care trebăluiesc alături de
copii la aranjarea sălii pentru festivități. Zeci, multe zeci de obiecte
realizate de elevi decorează holurile și sălile de clasă și chiar de la intrare
îți zâmbește îngăduitor patronul spiritual al școlii, actorul al cărui nume îl
poartă școala. Pe peretele din fața lui, un tricolor prins în evantai și zidit
într-o ramă cu geam te face să tresari. În curte au loc întreceri sportive,
mulți dintre elevi stau în grupuri adulmecând sărbătoarea. Este 25 martie, zi
mare, Buna Vestire. Pentru că mai este timp până vor începe spectacolul și surprizele
pregătite de școala lui Ștefan Ciobotărașu, mă apropii de una din elevele ce nu
pare a avea vreo treabă urgentă și
o rog să îmi arate drumul spre biserică. Mă conduce pe o scurtătură. Pietrele,
praful și soarele de martie fac împreună echipă pentru a înveseli obrazul încă
nedezghețat al primăverii. Și-al meu.
Biserica mare, impunătoare, adăpostește vreo
patruzeci de credincioși, care în imensitatea locurilor goale rămase par și mai
puțini. Asist la Sfânta Liturghie și la predica despre examenele pe care Maica
Domnului le-a dat atunci când i s-a vestit că va naște pe Mântuitorul lumii.
Părintele Liviu Ciubotaru vorbește
despre geniile religioase care au trăit pe pământ, printre care,
bineînțeles că a fost și Maica Domnului. "La Dumnezeu nu este nimic cu
neputință. El lucrează deasupra rațiunii noastre", spune el, încheind cu
descrierea tainelor despre care ne-a explicat odată atât de frumos Lucian
Blaga.
Părintele este o fortăreață de lumină aici, la
Lipovăț, și mă întreb, plecând grăbită spre sărbătoarea lui Ștefan Ciobotărașu,
de ce nu este biserica plină de oameni, în așa o zi importantă. Când este
sărbătorită Maica Domnului, ar trebui să-i cânte întreaga omenire iubirea și
protecția pe care ne-o acordă, dar nu-i deloc așa.
Copiii lui Ciobotărașu
Pe scena centrului cultural se perindă pe rând
profesorii și elevii școlilor din comună: film - "La umbra unui vis",
învățător Dorin Pânzariu, "Dialog între aștrii Ștefan Ciobotărașu și Ion
Creangă", profesor Monica Nițoi și învățător Doinița Gheronte, din Chițoc;
piesă de teatru - "Mângâiat de boarea teiului", învățător Dorin
Pânzariu; scenetă - "Greierele și Furnica", educatoare Doina Feraru,
"Soacra cu trei nurori", învățător Dana Radu; dans popular clasa I -
învățător Dumitru Feraru, "Brașovanca", învățător Tatiana Pârcălabu;
scenariu literar - "Procesul lui Nică", învățătoare Oana Rusu; paradă
"Eco"; dans modern - învățătoare Anca Jitaru, Luminița Borș și Alin
Feraru; dramatizare - "Amintiri din copilărie", învățător Rodica
Delcea, "Scrisoarea III", învățător Gabriela Ciubotariu, "Lanțul
slăbiciunilor", profesor Ramona Arsene; piesă interpretată la sintetizator
de Raluca Pânzaru; dans popular - învățător Rodica Delcea; dans arăbesc -
profesor Mihaela Șteoboranu, prezentatoarea spectacolului.
Notez evoluția copiilor. Fiecare este unic, ca și momentul pe care îl
creează, dându-și mâna, în memoria lui Ciobotărașu. De dragul lui. Urcă apoi pe
scenă Ion Chiriac. El este surpriza de la final. Sala cântă cu el. O evoluție
de zile mari, culminând cu povestea actorului pe care l-a prins ploaia. Cu
siguranță, de dincolo de lume, Ștefan Ciobotărașu zâmbește mulțumit. Este iubit
aici, la el acasă. Și asta îi place. Este un schimb de iubire între cei care îl
evocă și îi spun cuvinte frumoase și el. Noi, cei vii, îi dăruim iubirea și
prețuirea noastră, el ne trimite o mare de liniște și de mulțumire. Se întâmplă
ceea ce trebuie să se întâmple, astăzi, la Lipovăț.
Delicat, mereu înconjurat de copii, învățătorul Dorin
Pânzariu are o poveste aparte. S-a legat de Ștefan Ciobotărașu de când a venit
în sat. Nu se știa mai nimic despre actor, așa că s-a pus el pe treabă, pentru
că asta a crezut că se cuvine să facă. Când Ștefan Ciobotărașu a devenit
patronul spiritual al școlii, a compus imnul școlii, a început să scrie poezii,
piese de teatru dedicate lui. A lucrat cu elevii scenete despre viața lui
Ciobotărașu, mai ales din perioada în care el se întorcea în sat alături de
fiica sa, Magda, și nepotul Răducu. L-a promovat pe actor în toate ocaziile.
Când a existat proiectul european în colaborare cu Republica Moldova, Dorin
Pânzaru l-a făcut cunoscut pe Ștefan Ciobotărașu românilor de dincolo de Prut.
A realizat un cenaclu literar "Ștefan Ciobotărașu", un concurs de
regie, scenarii și filme, "Micul cineast", în memoria lui. Toate
pliantele, broșurile și fotografiile care s-au oferit oamenilor, în aceste zile
de sărbătoare, sunt realizate de el.
"Trec zilnic prin fața statuii și-i simt
răceala. Mă simt vinovat în fața spiritului lui Ciobotărașu, vinovat că nu pot
să îl însuflețesc, dar de fiecare dată când simt fiori metalici, îi promit
maestrului că în curând va fi mai frumos pentru el. În curând, copiii vor ști
mai multe despre el și nu se vor limita la a se fugări prin jurul statuii.
Poate că, într-o bună zi, vor trece sfioși pe alee și își vor dori din suflet
ca parcul să fie plin de statui, care mai de care mai mărețe: un doctor, un
avocat, un inginer, un cosmonaut, un profesor, pentru că actorului îi place
publicul, fie el și ignorant", spune învățătorul Dorin Pânzariu.
El este unul din învățătorii copiilor lui Ștefan
Ciobotărașu. Dar nu singurul. Mai sunt și alții. Toți, împreună, își fac
datoria față de Ciobotărașu al lor. Și al nostru. (Mihaela MANU)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu