De fiecare data cand adorm, as vrea ca atunci cand ma trezesc, totul sa fie ok. Totul sa fie bine, sa nu am problemele pe care le am acum... uneori imi doresc ca visul pe care il visez in somn sa nu se sfarseasca...
Cred ca fiecare om isi poate privi viata ca in bancul acela: omul pesimist vede paharul pe jumatate gol, omul optimist vede paharul pe jumatate plin.
Daca ma uit la jumatatea plina a paharului meu, pot spune ca sunt un om cat de cat "realizat": am o meserie cat de cat ok, am o proprietate in Romania - ba chiar doua, locuiesc la Londra - intr-un loc destul de "caldut", am calatorit suficient pentru cati ani am, mananc ce-mi doresc, am o femeie frumoasa, am suficienti bani incat sa nu-mi fac grija pentru ziua de maine ("maine" inseamnand cel putin un an).
Jumatatea goala incepe insa sa ma sperie... ma apasa si ma influenteaza mai mult decat jumateatea plina: in camera mea sunt rufe puse la uscat - pentru ca locuiesc intr-o casa "share" si nu prea e loc (si afara ploua); meseria pe care o am, da, este destul de ok, pacat ca la Londra nu prea am avut ocazia sa o practic; am senzatia ca englezii ne urasc pe noi, romanii, si nici legile nu ne ajuta cu nimic; nu prea am prieteni - si romanii cu care locuiesc nu ii pot numi prietenii mei - avem o relatie bazata mai mult pe impartirea de costuri la intretinere. Ma simt singur...
Daca ar fi sa ma intorc maine in Romania, stresul poate ar creste datorita stirlor alarmante de tipul "preturile cresc" sau din cauza stirilor care prezinta coruptia si mizeria conducatorilor nostri. As putea alege sa ingnor, dar tot m-as confrunta zi de zi cu ignorata si PROSTIA celor din jur... plecand de la preturi si pana la modul lor de a vorbi...
Daca nu vi s-a intamplat niciodata sa va sufocati efectiv, va recomand Bucurestiul, vara, la un semafor la rosu... Nu e o figura de stil, chiar era sa patesc poate ceva grav... anul trecut aproape ca nu mai puteam respira. Acest lucru combinat cu opritul curentului (din cauza defectiunilor) in tot cartierul, vara, si ramasul in august fara frigider in "zona 1" a orasului... Romania nu pare o solutie pentru linistea mea sufleteasca.
Jumateatea plina, jumateatea goala...
De ce am inceput acum sa gandesc asa?
De ce acum 5 ani eram mult mai optimist, desi paharul era mai mic... si la fel si jumatatile...
Am castigat mai mult, am pierdut mai mult.. e posibil ca proportia sa fi ramas la fel... si totusi in seara asta sunt mai pesimist decat acum exact 3-4 ani.
Unii ar spune ca incep sa-mi plang de mila... eu spun ca incerc sa gasesc o solutie la probleme mele, incerc sa "umplu" jumatatea goala a paharului meu...
Uneori mai ntreb daca nu cumva sunt prea prost, prea lenes, prea fara chef sa fac/sa ma apuc de miile de idei si de visuri pe care le am in cap.
Tehnic, sunt un om de echipa si practic nu am gasit pe nimeni cu care sa ma iau de mana sa fac una alta... si singur nu-mi iese nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu