Alina imi spune tot timpul ca visez numai lucruri "ciudate" si SF. Cand ii povestesc ce visesz, se mira cat de neobisnuite si "dinamice" sunt visele.
Aseara l-am visat pe Jean Constantin.
Eram la mine in Vaslui si pierdeam timpul in fata farmaciei din Centru (un loc foarte cunoscut, de altfel) cand de-odata se indreapta spre farmacie nimeni altul decat Jean Constantin. Insotit de o femeie, muuuult mai slab decat il vedeam eu la TV.
Alerg inspre el cu bucurie si, aproape strigand, ii spun: "Jean Constantin! De ce a aparut la TV ca ati murit, ca va vad in viata acum! De ce!??"
Mi-a raspuns: "Am fost foarte bolnav si am vrut sa ies cumva din atentia mass-media".
Nu mai stiu exact cum a continuat visul, dar acum m-am trezit si mi-au dat lacrimile.
Cred ca l-am visat pe Jean Constantin pentru ca ma urmareste gandul ca nu am mai avut sansa sa-i spun cat de mult il iubesc, cat de mult mi-au placut filmele in care a jucat.
Ma tot gaandeam sa ajung la Teatru de Revista cumva, sa incerc sa ajung in culise, sa am ocazia sa dau mana cu Jean si sa-mi arat recunostinta pentru toate momentele in care am ras uitandu-ma la TV sau la cinema.
Eu insumi sunt un tip caruia ii place umorul, care face (incearca sa faca) umor, si imi dau seama ca a fi pe placul a mii/zeci de mii/sute de mii de oameni e foarte greu.
Vezi un actor de comedie la TV si razi, dar putini isi dau seama ce greu e, cat de greu e.
Jean Constantin, Birlic, Alexandru Giugaru, nu va voi uita niciodata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu