Eu nu plang foarte des. Cred ca la cele 110kg ale mele ar fi si hilar sa ma vezi plangand. Totusi, cred ca sunt, oarecum, usor de impresionat. Realitatea dura ma impresioneaza. Si cel mai grav e ca nu pot face nimic. Absolut nimic in timp util...
De exemplu, batrana din piata, care vindea usturoi. Cum as fi putut sa o ajut?
I-am cumparat tot usturoiul (nici nu avea mult) si am platit cu cativa lei mai mult decat a cerut.
A spus "bodaproste" si a facut o cruce mare (am vazut-o cu coada ochiului in timp ce ma indepartam). Aproape mi-au dat lacrimile... Nu, aceasta batrana nu cersea. Cred ca vindea putinul din curtea ei - 20 de capatani de usturoi, legate in "buchete" de 1 leu. A primit 7-8 lei in loc de 5 lei si deja ii multumea lui dumnezeu pentru cei cativa lei in plus...
De ce oare papagalii din fruntea tarii nu merg prin piete? De ce nu e nimeni impresionat de acesti oameni. De acesti oameni CARE NU CERSESC... de mizeria si nedreptatea care face un om de 70-80 de ani sa stea in picioare, in piata, pentru 5-6 lei.
DE CE!!??!
-------------
L.E.: daca femeia avea 80 de ani, inseamna ca s-a nascut in anii '20-'30. Cand ea avea 10 ani a inceput al doilea razboi mondial, apoi foametea din '46, apoi comunistii, securitatea... ce fel de viata au avut oamenii astia? :-( Si asta din cauza cui? A unor idioti. Numai din cauza unor idioti.
Ce vina au oamenii astia? Cum am putea sa-i ajutam macar acum, cand mai au cativa ani si nu mai sunt printre noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu