Despre energia cinetica si energia potentiala

Nu prea am fost bun la fizica in liceu. De fapt, de ce sa mint, odata am si ramas corigent pe vara... Dar asta nu inseamna ca sunt varza acum, uneori fac probleme de fizica de placere, sa-mi pun mintea la lucru. :-)
Folosind cuvintele mele, incerc sa definesc energia unui corp.
Corpul are o energie totala, care este o suma din energia cinetica si cea potentiala.
Daca un corp cu energie initiala E ajunge sa aiba energie zero, inseamna ca acesta a transformat toata energia lui initiala in lucru mecanic. O parte din energie se pierde si prin frecare, daca vorbim de anumite tipuri de actiuni.
OK, acest post nu este despre fizica, este despre oameni. :-) Aveam nevoie de definitia/explicatia de mai sus ca sa-mi pot desfasura in continuare rationamentul.
Acum vreo 10 ani eram indragostit de o tipa oarecare. DUpa parerea mea era foarte furmoasa, dupa parerea altora era "asa si asa".
Odata stateam cu ea in scara blocului si m-a intrebat ce vad la ea, de ce ii spun ca e "wow" daca ne cunosteam de numai 4 -5 zile?
Raspunsul meu a fost "vad potential".
"Potential"... e un lucru pe care il are orice tanar. Nu as putea spune care e varsta maximului de potential pe care il poate avea un om, dar cert este ca la 18-19 ani ai mult potential. Ai potential de a deveni un infractor sau un geniu, sau un geniu infractor - asta conteaza mai putin. AI POTENTIAL si trebuie sa faci ceva cu el.
Incepi sa "efectuezi lucru mecanic" dar acesta iti poate fi benefic sau, dimpotriva, iti poate uza energia...
Daca ma gandesc la mine, mai am 50% potential, din restul de 50% folosit, jumatate a fost irosit cu prostii. Acum, la 32 de ani as fi putut fi mult mai departe daca transformam perfect cei 50% folositi pana in prezent.
Tind sa nu vad jumatatea plina a paharului, tind sa-mi plang de mila pentru cei 25% pe care i-am pierdut cu prostii, cu "frecari" (a nu se intelege alte lucruri - lol).
Scriu asta pentru ca mai cunosc multi oameni care au acel "potential". Unii au 100% (mi se pare ca nu au folosit nimic), altii au ceva mai mult de jumatate, nu toti si-au folosit in mod util procentele consumate.
Problema celor care au inca 100% este ca nu realizeaza ce usor poti irosi energia potentiala cand incepi sa "te rostogolesti".
Imi dau seama ca am avut (si poate mai am) aceeasi inconstienta, unoeri ma uit la ei si ma vad pe mine, cat de putin orientat am fost, cum "rezultanta" fortelor ce actionau asupra mea era mult mai aproape de zero decat mi-as fi dorit eu. Naspa!


Ma uit la oamenii aflati la un "punct de rascruce in viata lor", oameni care nu-si dau seama de asta, si mai tarziu vor spune resemnati ca "asa e viata" sau "asa a fost sa fie". La naiba! Personal incerc sa reduc hazardul pe cat pot, incerc sa fac o "rezultanta" ca mai mare.



---------------------

Exista si analogia cu sistemele de referinta, care sunt de doua feluri: inertiale si neinertiale.
Pe scurt, intr-un sistem de referinta inertial, tu te afli intr-un tren care se misca, in cel neinertial, tu esti pe peron si urmaresti miscarea trenului.
E foarte greu sa incerci sa-ti vei viata dintr-un sistem de referinta neinertial, aceasta constientizare a trenului care se misca e foarte greu de realizat... Uneori incerc sa fac exercitii pe mine, sa vad daca reusesc sa ma detasez, sa pot gandi rece, tehnic, "neinertial".
Am impresia ca foarte multi oameni nu si-au pus aceasta problema, de a incerca sa-si priveasca viata cu gandirea rece a unuia care vede miscarea trenului fara sa fie afectat de ea...



P.S.: Daca domnul Bogatu' va citi vreodata asta, sunt curios ce parere isi face despre cum am inteles lectiile despre energia unui corp. Et=Ep+Ec=mgh+mv2/2